Dramă
Niciodată nu mi-am imaginat asta de la părinții mei: Ușa închisă în noaptea în care aveam cea mai mare nevoie de ei

Niciodată nu mi-am imaginat asta de la părinții mei: Ușa închisă în noaptea în care aveam cea mai mare nevoie de ei

Într-o noapte rece, după o ceartă dureroasă cu soțul meu, am fugit la părinții mei, sperând să găsesc alinare. În loc de sprijin, am primit doar reproșuri și o ușă trântită în față, iar lumea mea s-a prăbușit. Povestea mea este despre lupta de a fi ascultată într-o familie unde tăcerea și aparențele contează mai mult decât adevărul și durerea.

Dramă familială
„Dragă, sunt la Brașov, iar copiii sunt cu mama. Te rog să mă ierți și să mă înțelegi!” – Povestea unei evadări din colivia vieții de zi cu zi

„Dragă, sunt la Brașov, iar copiii sunt cu mama. Te rog să mă ierți și să mă înțelegi!” – Povestea unei evadări din colivia vieții de zi cu zi

Într-o dimineață de toamnă, am lăsat totul în urmă și am fugit la Brașov, lăsându-mi copiii cu mama și soțului doar un bilet. Am fost copleșită de rutina zilnică, de lipsa recunoștinței și de sentimentul că nu mai exist ca femeie, ci doar ca o rotiță într-un mecanism obosit. Povestea mea e despre curajul de a spune „ajunge!”, despre vinovăție, regăsire și întrebarea dacă sacrificiul femeii într-o familie e cu adevărat firesc.