Mă numesc Mariana Popescu, am cincizeci și șapte de ani și niciodată nu mi-am imaginat că supraviețuirea mea va depinde de cât de bine pot să joc rolul unei femei fără viață. Într-o noapte rece de noiembrie, am stat nemișcată pe podeaua bucătăriei, cu sângele curgându-mi pe obraz, în timp ce soțul meu, Viorel, era convins că m-a omorât. Aceasta este povestea despre cum am fugit din iadul violenței domestice și cum am reînvățat să trăiesc într-un orășel din România.