Într-o seară obișnuită, fiul meu, Vlad, mi-a spus că bunica lui are nevoie de ajutor. Deși relația cu fosta mea soacră, doamna Stancu, fusese mereu tensionată după divorț, am decis să mă implic. Povestea mea este despre iertare, familie și cum trecutul ne poate urmări chiar și atunci când credem că am lăsat totul în urmă.
Într-o dimineață ploioasă, mă aflam într-un tren aglomerat spre București, cu fetița mea bolnavă în brațe și inima frântă de oboseală și griji. Un gest neașteptat din partea unui străin, Victor, mi-a schimbat nu doar ziua, ci și perspectiva asupra oamenilor. Povestea mea vorbește despre epuizare, singurătate, dar și despre bunătatea care poate apărea când te aștepți mai puțin.
Când fiica mea s-a căsătorit cu iubitul ei din facultate, am fost încântată de noul lor început. S-au stabilit într-un apartament cochet în București, în timp ce eu mă bucuram de pensie în Brașov. Nici nu bănuiam că, un an mai târziu, voi fi rugată să am grijă de tatăl ginerelui meu. Ceea ce a început ca o aranjare temporară s-a transformat într-o călătorie plină de provocări fără o soluție ușoară.
În drum spre petrecerea unei prietene, am decis să cumpăr un buchet de flori ca un gest drăguț pentru cadoul ei. Când plecam de la florărie, un tânăr băiat cu ochii plini de tristețe s-a apropiat de mine. M-a întrebat dacă ar putea cumpăra florile pentru mama sa. Motivul cererii lui m-a lăsat în șoc și tristețe.
