Mă numesc Maricica și am crezut mereu că familia e tot ce contează. Am dăruit fiicei mele, Ioana, casa în care am pus fiecare cărămidă cu mâinile mele, sperând că bătrânețea mea va fi liniștită și plină de dragoste. Acum, sunt nevoită să lupt pentru demnitatea mea în fața celei pe care am iubit-o cel mai mult.