Mă numesc Ana și am crescut într-o familie care nu mi-a semănat niciodată, dar pe care am iubit-o cu disperare. La șaisprezece ani, am aflat că am fost schimbată la naștere și că părinții mei biologici mă căutaseră toată viața. Povestea mea e despre identitate, iertare și despre cât de greu e să-ți găsești locul când lumea ta se prăbușește.
Sunt Nicoleta și povestea mea începe într-o dimineață cenușie, când am realizat că mariajul meu cu Sebastian nu mai era demult o poveste cu final fericit. Obsesia lui pentru curățenie, manifestată cel mai ciudat prin faptul că își schimba șosetele de cinci ori pe zi, a devenit simbolul distanței dintre noi. Între certuri, neînțelegeri și dorința de a salva ce mai rămăsese din iubirea noastră, am ajuns să mă întreb dacă nu cumva ne pierdusem pe drum, fiecare în propriile obsesii și nevoi neîmpărtășite.
Într-o noapte ploioasă, am fugit de acasă, lăsând în urmă o soție însărcinată cu tripleți și o viață pe care nu credeam că o pot duce. Ani mai târziu, mă întorc în orașul natal, măcinat de regrete, și încerc să-mi găsesc copiii, sperând la iertare. Povestea mea e despre frică, vinovăție și speranța că timpul poate vindeca răni adânci.
Într-o noapte de iarnă, când totul părea pierdut, am descoperit puterea rugăciunii și a credinței. Am trecut printr-o criză de familie care ne-a pus la încercare rădăcinile, legăturile și amintirile. Povestea mea este despre cum am găsit speranță și curaj atunci când totul părea să se destrame.
Am fost martora destrămării unei familii dragi mie, încercând cu disperare să-i ajut să nu se piardă. Povestea lui Radu, prietenul meu de opt ani, m-a făcut să văd cât de fragile pot fi legăturile dintre oameni. Între certuri, secrete și speranțe, am învățat cât de greu e să schimbi destinul altora.
