Sunt Maria și povestea mea este despre distanța care s-a așternut între mine și fiica mea, Irina. Cândva eram cele mai bune prietene, dar astăzi mă simt doar o voce la telefon atunci când are nevoie de ceva. Încerc să înțeleg unde am greșit și dacă mai există cale de întoarcere spre apropierea de altădată.
În noaptea în care fiica mea, Irina, a născut, am simțit cum bucuria și durerea se amestecă în sufletul meu. Am trăit fiecare clipă între speranța de a fi aproape și zidul rece al distanței pe care ea l-a ridicat între noi. Povestea mea este despre dorința de a aparține, despre limitele impuse de cei dragi și despre regăsirea propriei identități când totul pare să se destrame.
Nu este vorba că ar acționa irațional; ea pur și simplu sugerează că suntem interesați doar de banii ei, și nimic mai mult. Această convingere a determinat-o pe mama noastră să se distanțeze de noi.
În timp ce soțul meu, Andrei, vorbea la telefon cu mama lui, fiica noastră, Eliza, se juca cu păpușile ei. Micuța noastră are doar un an și nouă luni. Deodată, Eliza s-a apropiat de mine
