A trecut o săptămână, iar în noaptea în care am decis să discut despre concluziile mele cu Camelia, am găsit-o ghemuită pe canapea, acoperită neglijent cu o pătură. Casa era liniștită, Iulian dormea deja, iar lumina difuză a lămpii arunca umbre peste cameră. Am început să împărtășesc observațiile mele, descriind în detaliu orele și efortul pe care le investeam zilnic, așteptând o formă de recunoaștere sau apreciere din partea ei.