Sunt Nicolae și am crescut fără să știu ce înseamnă să ai o familie adevărată. Abandonat la naștere din cauza unei boli rare, am trecut prin case de copii și familii care nu m-au vrut niciodată cu adevărat. Povestea mea e despre lupta de a găsi iubire, identitate și curajul de a merge mai departe, chiar și atunci când lumea pare să te respingă.
Mă numesc Mirela și am trăit mereu cu povara prejudecăților legate de felul în care arăt și de originile mele. Cel mai dureros moment a fost când, chiar în fața copilului meu, cineva a presupus că sunt doar bona lui, nu mama. Povestea mea este despre lupta pentru demnitate, despre durerea de a fi judecat și despre întrebarea: cine suntem cu adevărat în ochii celorlalți?
Am crescut între două lumi: cea a părinților mei, care încercau să mă înțeleagă, și cea a bunicilor, care refuzau să accepte că nu sunt copilul pe care și-l imaginau. Povestea mea e despre dorința de a fi văzută și acceptată așa cum sunt, nu cum ar vrea alții să fiu. Între jucăriile tradiționale și visurile mele, am învățat cât de greu e să-ți găsești vocea când nimeni nu vrea să o asculte.
Mă numesc Ana și am crescut cu dorul mamei, așteptând-o în fiecare zi la poarta unui centru de plasament. Am învățat să mă apăr de singurătate, să sper și să mă tem de necunoscut, până când viața mi-a adus o nouă familie. Povestea mea e despre răni care nu se văd, despre curajul de a iubi din nou și despre întrebarea dacă poți vreodată să-ți găsești cu adevărat locul.
Mă numesc Irina și am visat mereu la o familie fericită, dar m-am trezit într-o casă care se destramă, cu un băiețel pe care nu reușesc să-l liniștesc. Zilnic mă lupt cu oboseala, vinovăția și sentimentul că nu sunt suficient de bună ca mamă. Povestea mea este despre speranță, eșec și întrebarea dacă mai există o cale spre fericire.
Mă numesc Victor și povestesc despre ziua în care sărăcia mea a devenit vizibilă pentru toți colegii, iar rușinea m-a copleșit. Bunica mea, cu dragostea și înțelepciunea ei, mi-a arătat că demnitatea nu stă în bani, ci în felul în care ne purtăm cu ceilalți. Povestea mea este despre lupta cu prejudecățile, despre familie și despre cum o farfurie de supă poate încălzi nu doar trupul, ci și inima.
Am crescut cu un tată absent, iar lipsa lui m-a urmărit toată viața. Acum, când vrea să revină în viața mea și să-i ofer iertarea, mă lupt cu propriile răni și întrebări. Povestea mea e despre dorința de a vindeca trecutul, dar și despre cât de greu e să ierți cu adevărat.
Sunt Ioana și viața mea a fost mereu o luptă între doi poli opuși: mama și tata. După divorțul lor, am sperat la liniște, dar odată cu nașterea fiicei mele, rivalitatea lor s-a reaprins mai puternic ca niciodată. Povestea mea este despre epuizare, vinovăție și încercarea disperată de a-mi proteja copilul de războiul care m-a marcat pe mine.
Mă numesc Irina și întreaga mea copilărie am trăit în umbra fratelui meu, Radu, favoritul părinților noștri. Am crescut cu sentimentul că nu sunt niciodată suficientă, iar fiecare succes al meu pălea în comparație cu laudele pe care le primea el. Povestea mea este despre lupta cu gelozia, neputința și, în cele din urmă, despre drumul greu spre iertare și acceptare.
Sunt Maria, o bunică dintr-un oraș mic din Moldova, prinsă între dorința de a-mi răsfăța nepotul și cerințele norei mele, care vrea doar bani în loc de cadouri pentru fiul ei. Povestea mea e despre conflicte de familie, neînțelegeri și lupta pentru a păstra legătura cu cei dragi. Întrebarea care mă macină: ce înseamnă, de fapt, să dăruiești cu adevărat?
Sunt Ioana și viața mea a fost mereu o luptă între doi părinți care nu s-au putut suporta niciodată. După divorțul lor, am sperat la liniște, dar odată cu nașterea fiicei mele, conflictul lor s-a reaprins, iar eu mă simt prinsă la mijloc, epuizată și neputincioasă. Povestea mea este despre răni vechi, alegeri grele și dorința de a rupe cercul pentru generația următoare.
Mă numesc Radu și am crescut într-un sat mic din Moldova, unde sărăcia nu era doar un cuvânt, ci o realitate zilnică. Povestea mea începe într-o zi friguroasă de iarnă, când am fost umilit la școală pentru că nu aveam bani de prânz cald, iar bunica mea, singura mea familie, a găsit o cale să-mi redea demnitatea. Această experiență m-a învățat ce înseamnă curajul, rușinea și iubirea necondiționată.
