Am trăit ani întregi într-o căsnicie în care nu eram lovită, dar eram controlată până când am ajuns să nu mai știu cine sunt. Am confundat frica de a pierde casa, copilul și stabilitatea cu datoria de a îndura. În noaptea în care soțul meu mi-a spus din nou că „exagerez”, am înțeles că tăcerea mea îl ajuta să mă șteargă încet din propria viață.