Relația mea cu sora mea, Maria, a fost mereu complicată, plină de tensiuni și neînțelegeri. După ce soțul meu a plecat la muncă în străinătate, am rămas singură cu fetița mea și am fost nevoită să mă confrunt cu trecutul și cu propriile mele temeri. Povestea mea este despre conflicte de familie, iertare și regăsirea propriei identități.
Sunt Elena și povestea mea începe în momentul în care am realizat că propria mea nepoată, Ana, se stinge sub ochii mei, ignorată de mama ei, Laura, și umbrită de sora mai mică. Am încercat să intervin, să aduc lumină acolo unde era doar răceală, dar am descoperit că rădăcinile durerii sunt mult mai adânci decât mi-am imaginat. Acum mă întreb dacă dragostea unei bunici poate vindeca ceea ce o mamă a ales să ignore.
Am trăit mereu cu senzația că nu sunt niciodată prima alegere a mamei mele. Totul a culminat când, pentru a nu o supăra pe sora mea, mama a dat cadourile cumpărate de mine pentru copiii mei nepoților mei. Confruntarea care a urmat a scos la iveală răni vechi și a pus sub semnul întrebării însăși ideea de familie.
Ea era cu trei ani mai mare decât mine. Am fost mereu foarte apropiate. Victoria întotdeauna m-a apărat la școală și m-a ajutat cu temele. Mama ne-a crescut singură. Dar o moștenire de familie ne-a despărțit, și nu am reușit niciodată să ne reparăm relația.
