Am trăit ani întregi între saloane de spital, drumuri cu sacoșe, nopți nedormite și grija pentru bunica mea, convinsă că în familia mea sacrificiul și iubirea se văd și se respectă. Când părinții mei au hotărât ca toată casa părintească să rămână fratelui meu, deși el lipsise complet, am simțit că nu pierd doar niște ziduri, ci locul meu în propria familie. Încă mă întreb dacă greșesc că nu pot să trec peste asta și dacă voi ați fi putut ierta o asemenea nedreptate.