Într-o noapte de iarnă, la căpătâiul mamei mele, am promis că voi avea grijă de sora mea mai mică, deși inima mea era sfâșiată de durere și teamă. Povestea mea este despre lupta cu pierderea, sacrificiul și încercarea de a păstra familia unită când totul pare să se destrame. Întrebarea care mă macină și azi: cât de departe poți merge pentru a-ți respecta promisiunea față de cei dragi?
Într-un sat liniștit din România, Andrei, un tânăr de șaptesprezece ani, se află la căpătâiul mamei sale, Elena, care luptă cu o boală terminală. Casa lor, odată plină de râsete și iubire, este acum umbrită de realitatea pierderii iminente. Andrei trebuie să facă față promisiunii făcute mamei sale și să găsească puterea de a-și continua viața fără ea.
Când am decis să mă căsătoresc cu Andrei, părinții mei aveau rezervele lor și au încercat să mă convingă să termin facultatea înainte de a mă gândi la căsătorie. Le-am spus apoi că sunt însărcinată și au fost imediat de acord. Dar un lucru mă îngrijora: viitoarea mea soacră era împotriva căsătoriei noastre. Nu-mi amintesc cine a spus că mamele singure sunt foarte
Mama mea nu a urmat niciodată studii superioare, un fapt pe care tatăl meu nu l-a lăsat niciodată să fie uitat. Aveam o familie mare și unită și locuiam cu bunicii mei. Când aveam șase ani, totul s-a schimbat.
Când am decis să mă căsătoresc cu Andrei, părinții mei aveau rezervele lor și au încercat să mă convingă să termin facultatea înainte de a mă gândi la căsătorie. Le-am spus apoi că sunt însărcinată și au fost imediat de acord. Dar un lucru mă îngrijora: viitoarea mea soacră era împotriva căsătoriei noastre. Nu-mi amintesc cine a spus că mamele singure sunt foarte
Mult timp nu am avut curajul să plec în străinătate pentru muncă. A fost ideea soacrei mele. Eram într-o situație dificilă, așa că am decis să plec. Lucrez în Italia de 16 ani acum. Eu și Radu ne-am căsătorit când eram foarte tineri—aveam doar 19 ani. Tocmai terminasem școala de asistente medicale. Părinții mei, desigur, voiau să-mi continui studiile, dar
