Am luptat cu toată ființa mea pentru un avans într-o corporație din București, dar am pierdut mult mai mult decât am câștigat. Între ambiție, trădare și sacrificii familiale, am ajuns să mă întreb dacă drumul ales a meritat cu adevărat. Povestea mea e despre prețul ascuns al succesului și despre răni care nu se văd în CV.
Am trăit șase ani alături de soțul meu, Mihai, un bărbat care părea să fie lipit de canapea. În fiecare seară, după muncă, se prăbușea acolo și refuza să participe la viața noastră de familie. Povestea noastră este despre o căsnicie tensionată de inactivitate și lipsă de ambiție.
Ea pur și simplu i-a înmânat cheile casei, permițând tânărului cuplu să trăiască fără griji. La doar 54 de ani, ea încă muncește, are destui bani, dar lucrurile au luat o întorsătură neplăcută.
Ne-am petrecut întreaga viață într-un mic sat rural, administrând o fermă de familie modestă. Eu lucrez ca învățătoare la școala primară locală, iar soțul meu este mecanic.
Când Mădălina și Iulian s-au căsătorit, totul părea perfect. Iulian nu a pus-o niciodată pe Mădălina să lucreze, iar când o făcea, își cheltuia veniturile pe ea însăși. Iulian era susținătorul principal al familiei. Din păcate, pe măsură ce timpul trecea, motivația lui Iulian scădea, lăsând-o pe Mădălina să se confrunte cu consecințele lenei lui crescânde.
