Într-o sâmbătă, cu soacra și socrul iarăși invadându-mi spațiul, am observat că nu mai am loc nici pentru gândurile mele. Viața mea, prinsă între așteptările familiei și rutina de zi cu zi, a devenit o piesă de teatru în care am uitat cine sunt. Azi vreau să mă aud, să mă caut, și să vă întreb: unde se termină datoria și unde începe dreptul la fericirea mea?