Mă numesc Agneta Popescu și vă voi spune cum am pierdut-o pe cea mai bună prietenă a mea din cauza violenței domestice, cum am trăit cu vinovăția și frica ani la rând, și cum, după mult timp, am găsit curajul să o caut și să o ajut să se regăsească. Prin scene obișnuite din București, de la autobuze aglomerate la apartamente sufocante, m-am confruntat cu propriile limite și cu întrebarea: poți salva pe cineva care nu vrea să fie salvat? Povestea mea e o încercare de a înțelege unde se termină responsabilitatea unui prieten și unde începe cea a familiei sau a societății.