Am trecut mașina fratelui meu pe numele meu ca să-l ajut la divorț. Când am vândut-o ca să scap de datorii, mama mi-a spus că nu mai sunt fiul ei
— Ai vândut mașina? Spune-mi că n-ai vândut-o!
Fratele meu, Radu, izbea cu palma în ușa apartamentului. În spatele meu, Ioana strângea cioburile unei farfurii scăpate când începuseră bubuiturile. Fetița noastră plângea în dormitor.
— Am vândut-o. Ți-am spus că asta fac dacă nu vii s-o rezolvăm.
— Era mașina mea, nenorocitule!
Am pus pe pantofar teancul de plicuri de la primărie și poliție.
— Dar astea ale cui erau?
Cu un an și jumătate înainte, Radu venise la mine după o ceartă cu soția lui, Cristina. Divorțul abia începuse. Se discutau apartamentul, economiile, mașina. El spunea că ea voia să-l lase pe drumuri.
— Trecem mașina pe numele tău o vreme. Mă ajuți și tu, că doar suntem frați.
Știam că încerca să ferească un bun de partaj. N-am fost păcălit de tot, oricât mi-ar conveni acum să spun asta. Am ales să-l cred pe el și să nu mă gândesc la Cristina.
Mama m-a împins de la spate.
— Tu ai casă liniștită. El e necăjit. Nu-l lăsa și tu.
Aveam un apartament cu rată, nu o viață fără griji. Lucram la un depozit, iar Ioana era vânzătoare. Totuși, am semnat.
La început, Radu aducea bani pentru impozit și asigurare. Apoi au început întârzierile.
— Vineri intră banii.
— Luna asta am avocatul.
— Nu mă lua și tu la rost ca nevastă-mea.
Primele plicuri de la poliție erau solicitări să comunic cine condusese mașina la anumite date. Radarul îl prinsese de mai multe ori. I-am cerut datele necesare, iar el mi-a răspuns că se ocupă personal.
Eu, prost, am lăsat termenele să treacă. Amenzile pentru necomunicarea datelor au venit pe numele meu. Nu erau amenzile lui de viteză, dar tot din promisiunile lui ajunsesem acolo.
Când a expirat RCA-ul, i-am spus să lase mașina parcată până îl plătește.
— Cu ce merg la muncă? Cu căruța?
Am plătit eu polița. N-am vrut să risc și mai mult. Banii erau puși deoparte pentru tratamentul dentar al Ioanei.
Ea n-a țipat. A împăturit devizul de la cabinet și l-a băgat într-un sertar.
— Pe mine mă mai întrebi ceva în casa asta?
N-am știut ce să-i răspund.
Datoriile noastre au crescut între timp. Restanțe la întreținere, rata întârziată, bani împrumutați ca să acopăr alte plăți. Când a venit poprirea pentru amenzile rămase neachitate, mi s-au tăiat picioarele.
L-am sunat pe Radu din vestiarul depozitului.
— Nu mai pot. Îmi opresc din salariu. Ioana spune că pleacă la ai ei cu fata dacă nu pun capăt.
— Bine, mă, pentru niște bani îți gonești fratele?
— Nu-s niște bani. Sunt banii cu care trăim.
Mi-a închis.
I-am trimis în scris toate sumele și copii după acte. I-am dat o lună să vină cu banii și să lămurim situația mașinii. I-am spus clar că altfel o vând. A citit mesajele. Mi-a trimis un deget ridicat și atât.
După trei săptămâni, am văzut o fotografie cu el la grătar. Pe masă erau sticle, carne, toate cele. Nu grătarul m-a durut. M-a durut că mie îmi spusese în dimineața aceea că n-avea bani nici de pâine.
La expirarea termenului, i-am cerut cheile. I-am repetat de ce. A râs și le-a aruncat pe masă.
— Ia, că tot n-ai curaj.
Am vândut mașina. Am achitat datoriile, am oprit rostogolirea împrumuturilor, iar diferența am pus-o separat, cu toate documentele. Nu voiam niciun leu care nu mi se cuvenea.
A doua zi a venit să-mi spargă ușa.
Seara a apărut mama. Avea cheia apartamentului meu în palmă.
— Îi dai banii și îi cumperi mașina înapoi.
— Mamă, am plătit ce m-a costat ajutorul dat lui.
— Un frate adevărat nu face asta.
Ioana a ieșit din bucătărie.
— Dar un frate adevărat ne lasă fără bani de mâncare?
Mama nici n-a privit-o.
— Dacă nu repari, pentru mine nu mai ești fiul meu.
M-am uitat la cheia din mâna ei. I-o dădusem ca să ne ajute când fata era bolnavă.
— Las-o pe masă, mamă.
Au trecut patru luni. Radu nu-mi vorbește. Mama mă sună doar să mă întrebe dacă „mi-a venit mintea”. Noi ne plătim iar facturile la timp, dar eu încă tresar când bate cineva tare la ușă.
Mi-am recunoscut prostia și mi-am plătit partea. Chiar trebuia să-mi pierd și familia ca să dovedesc că țin la fratele meu?