După ce și-a pierdut soțul devreme, Elena credea că se descurcă bine cu durerea ei, înconjurată de fiul ei și nepoții. Totuși, un cadou bine intenționat din partea nepotului ei, Andrei, a adus provocări neașteptate, dezvăluind probleme adânc înrădăcinate în cadrul familiei.
Viața în singurătate este adesea percepută ca un semn al independenței, mai ales în mediile urbane vibrante. Totuși, linia dintre singurătate și izolare uneori se estompează. Această poveste explorează viața a șase persoane în București, arătând cum traiectoriile lor de viață în singurătate au evoluat către zone neașteptate de izolare, punând sub semnul întrebării credința că a trăi singur echivalează cu o viață împlinită de libertate.
Acum, la vârsta de 60 de ani, mă găsesc trăind singură, soțul meu, Cătălin, trecând în neființă acum cinci ani. Sunt binecuvântată cu doi copii minunați, fiul meu cel mare, Sorin, și fiica mea mai mică, Ruby, împreună cu cinci nepoți. Deși toți locuim în aceeași oraș, petrec fiecare sărbătoare singură. Aceasta nu este viața de pensionare pe care mi-am imaginat-o.
