Totul a început cu un telefon obișnuit de la fiica mea, care m-a rugat să am grijă de nepotul meu cât timp ea era în spital. În acele câteva zile, am descoperit lucruri care mi-au zdruncinat încrederea în familie și m-au făcut să mă întreb dacă îi cunosc cu adevărat pe cei pe care îi iubesc. Povestea mea este despre secrete, iertare și curajul de a privi adevărul în față.
Am crezut că dragostea de mamă nu cunoaște limite, dar am aflat pe pielea mea cât de fragilă poate fi încrederea atunci când familia se destramă. Povestea mea începe în ziua în care fiica mea, Ana, mi-a spus să plec din casa pe care i-am dăruit-o. Încă mă întreb dacă am greșit iubind prea mult sau dacă lumea s-a schimbat prea tare pentru mine.
Viața mea a fost o succesiune de alegeri, unele făcute din teamă, altele din dragoste. Acum, la bătrânețe, mă uit înapoi și mă întreb ce-ar fi fost dacă aș fi avut curajul să plec, să văd lumea, să fiu un alt fel de părinte. Povestea mea e despre regretele care dor mai tare decât orice rană și despre speranța că nu e niciodată prea târziu să înveți să ierți, chiar și pe tine însuți.
Am cunoscut-o pe Lisa în timpul facultății. Prima ei căsătorie a fost o greșeală a tinereții, iar a doua o alegere calculată. În ambele căsnicii, Lisa a rămas fără copii. Viața ei a fost condusă de visul unei iubiri ca-n povești. Tânjea după un bărbat care să o prețuiască și să o trateze ca pe o regină. Dar realitatea rareori se potrivește cu fantezia.
Soțul meu, Mihai, nu era doar un muncitor obișnuit, așa că am trăit confortabil. Ne-am permis multe luxuri. Din acest motiv, le-am oferit copiilor noștri tot ce aveau nevoie, cumpărându-le tot ce își doreau.
