Viața mea a fost o succesiune de alegeri, unele făcute din teamă, altele din dragoste. Acum, la bătrânețe, mă uit înapoi și mă întreb ce-ar fi fost dacă aș fi avut curajul să plec, să văd lumea, să fiu un alt fel de părinte. Povestea mea e despre regretele care dor mai tare decât orice rană și despre speranța că nu e niciodată prea târziu să înveți să ierți, chiar și pe tine însuți.
Am cunoscut-o pe Lisa în timpul facultății. Prima ei căsătorie a fost o greșeală a tinereții, iar a doua o alegere calculată. În ambele căsnicii, Lisa a rămas fără copii. Viața ei a fost condusă de visul unei iubiri ca-n povești. Tânjea după un bărbat care să o prețuiască și să o trateze ca pe o regină. Dar realitatea rareori se potrivește cu fantezia.
Soțul meu, Mihai, nu era doar un muncitor obișnuit, așa că am trăit confortabil. Ne-am permis multe luxuri. Din acest motiv, le-am oferit copiilor noștri tot ce aveau nevoie, cumpărându-le tot ce își doreau.
