Am fost un copil crescut de bunica, cu o mamă plecată în Italia și un tată dispărut fără urmă. Am trăit cu dorul și furia, iar când mama s-a întors după ani, nu am putut să o iert. Povestea mea e despre absență, iertare și răni care nu se vindecă ușor.
În ziua în care fiica mea a împlinit 25 de ani, am privit pe fereastră cum primăvara înflorește, dar sufletul meu era înghețat. De trei ani nu mai lucrez, iar de când soțul meu, Ilie, a murit, am crescut-o singură pe Maricica. Acum, când e adultă și are propria familie, simt că nu mai am loc în viața ei, iar durerea asta mă sfâșie mai tare decât singurătatea.
Într-o seară rece de noiembrie, am simțit pentru prima dată că prietenia mea cu Irina, cea mai bună prietenă a mea din liceu, se destramă sub greutatea noii sale vieți de mamă. Am încercat să o înțeleg, să o ajut, dar m-am simțit tot mai invizibilă, ca și cum copilul ei a devenit noul ei univers, iar eu am rămas pe dinafară. Povestea mea e despre dorința de a păstra legătura cu cineva drag, chiar și atunci când viața ne schimbă radical.
Întotdeauna am încurajat-o pe fiica mea, Ana, să-și cântărească bine alegerile înainte de a lua decizii importante în viață. Totuși, dragostea a condus-o să se căsătorească cu Mihai, un bărbat care are un copil dintr-o relație anterioară. Acum, cu un nou copil al lor, Ana vizitează sau sună rar, iar eu mă trezesc dând vina pe Mihai. Confruntată cu alegerea de a-mi pierde fiica și nepotul sau de a accepta un alt copil care se simte ca un străin, mă aflu la o răscruce dureroasă.
Simțindu-se neglijat de copiii săi adulți, Ion le dă un avertisment sever: fie încep să-l viziteze mai des, fie va vinde cabana familiei, un refugiu prețuit de generații. Această decizie declanșează o serie de evenimente care scot la iveală probleme adânc înrădăcinate și duc, în cele din urmă, la relații fracturate.
La vârsta de doisprezece ani, tatăl meu a plecat, lăsându-ne pe mine și pe mama să ne descurcăm singure. Mama, o femeie puternică, nu s-a recăsătorit niciodată și a muncit din greu pentru a ne întreține. Am crescut cu puține amintiri despre tatăl meu, doar certurile frecvente care umpleau casa noastră. Ani mai târziu, el a reapărut, cerând un loc în viața mea sub pretextul drepturilor legale.
Într-o seară răcoroasă de toamnă, stăteam singură în sufragerie, sorbind dintr-o cană de ceai de mușețel. Fiul meu dormea liniștit în camera lui. Era doar el și cu mine acum, deși nu cu mult timp în urmă, casa noastră era plină de râsete și căldură. Totul s-a schimbat când soțul meu a plecat, susținând că și-a găsit sufletul pereche într-o altă femeie. Aveam bănuieli de luni de zile, dar realitatea trădării lui m-a lovit ca un trăsnet.
