Sunt Alexandra și povestea mea începe cu o alegere grea: să-mi las fiul în grija părinților mei pentru a-mi urma visurile. Cinci ani mai târziu, un accident neașteptat m-a forțat să mă întorc acasă și să descopăr ce înseamnă cu adevărat dragostea de mamă. Între regrete, conflicte de familie și încercarea de a-mi recâștiga copilul, am învățat cât de greu e să repari ceea ce ai pierdut.
Am crescut în umbra fratelui meu bolnav, mereu simțindu-mă vinovată pentru că nu pot fi salvarea pe care mama o aștepta. După liceu, am fugit de acasă, dar nici distanța, nici blocarea numerelor nu au oprit valul de reproșuri și blesteme din partea mamei. Povestea mea e despre lupta cu vina, dorința de libertate și întrebarea care mă macină: oare am dreptul să-mi trăiesc viața când familia mea se destramă?
Într-o seară rece de noiembrie, fiul meu Vlad a trecut pe lângă mine pe stradă și s-a prefăcut că nu mă cunoaște. Am crescut singură acest copil, am renunțat la visele mele pentru ca el să aibă o viață mai bună, dar când am avut nevoie de sprijinul lui, am descoperit cât de adâncă poate fi rana respingerii. Povestea mea este despre sacrificiu, dezamăgire și întrebarea care mă macină: unde am greșit?
Fiul meu, Vlad, s-a întors acasă după divorț, iar apartamentul nostru mic a devenit scena unor conflicte, regrete și speranțe. Încerc să-l ajut să-și regăsească echilibrul, dar mă lupt cu propriile mele limite și cu dorința de a-l vedea fericit. Povestea noastră e despre dragoste, sacrificiu și curajul de a merge mai departe, chiar și atunci când totul pare pierdut.
Într-o dimineață obișnuită, așteptam trenul spre București, sperând să scap de rutina sufocantă din viața mea. O întâlnire neașteptată și o decizie luată în grabă m-au pus față în față cu trecutul familiei mele și cu propriile mele limite. Povestea mea e despre curaj, iertare și puterea de a alege cine vreau să fiu.
