„Opriți Răsfățul Copiilor Vostri”: Sfaturile unei Mame Experimentate
Soacra lui Andrei insistă că copiii trebuie crescuți cu disciplină, altfel vor deveni răsfățați. Andrei și soția sa, Gabriela, au doi copii și navighează provocările parentale.
Soacra lui Andrei insistă că copiii trebuie crescuți cu disciplină, altfel vor deveni răsfățați. Andrei și soția sa, Gabriela, au doi copii și navighează provocările parentale.
Nora, soția fiului meu Andrei, părea o tânără promițătoare când s-au căsătorit acum cinci ani. Andrei o iubea profund, dar acum lucrurile s-au schimbat.
Am doi fii, trei nepoți și două nurori, totuși am trăit ca un orfan. Dar când i-am promis nepoatei mele casa, au apărut brusc și au început să facă probleme. Acum este clar că tot ce vor de la mine este casa. Am avut doi fii și speram că mă vor sprijini la bătrânețe. Dar propriii mei copii nu au grijă de mine, și
Sincer, fiica mea, Ana, și cu mine nu am avut niciodată o relație foarte apropiată. Încă din copilărie, Ana a fost mereu un copil rezervat, iar eu nu am avut niciodată timp să găsesc un teren comun cu ea, să încerc să o fac să se deschidă și să decidă să vorbească cu mine. Am muncit din greu, încercând să îi ofer o viață fericită amândurora. Tatăl ei ne-a părăsit când era doar un bebeluș, și a trebuit să fiu și mamă și tată pentru ea. Dar acum, se pare că toate eforturile mele au fost în zadar.
Eram într-o relație serioasă, așa că am decis să păstrez și să cresc copilul. Am terminat liceul și a trebuit să ne maturizăm rapid. Adulthood-ul a venit peste noi. A trebuit să găsim un loc unde să locuim.
Când a plecat, și-a împachetat nu doar lucrurile personale, ci a decis să ia și câteva electrocasnice din casa noastră. Eliana era foarte veselă și entuziasmată. „Mamă, o să fie bine,” m-a asigurat ea. Dar lucrurile nu au mers așa cum spera.
Am trei copii. Din păcate, soțul meu a decedat când cel mai mic dintre ei avea doar șase luni. Deși avem propria noastră casă, trăitul din ajutoare sociale este imposibil, iar chiria trebuie plătită. Fratele meu ne-a sprijinit în primele șase luni, dar și el are propria familie de întreținut. A trebuit să-mi găsesc un loc de muncă. Nu câștig mult și trebuie să lucrez ore lungi.
– Se pare că nu va veni. Eu și soțul meu ne-am obișnuit cu asta, așa că nici măcar nu ne mai supărăm – oftează Ella, care aștepta cu nerăbdare vizita fiului ei. – Ce s-a întâmplat? Poate că soția lui nu l-a lăsat să vină? Dacă îmi amintesc bine, voi două nu v-ați înțeles niciodată prea bine. – Poate că așa este, dar fiul meu nu ne-a spus niciodată nimic
Am 44 de ani și sunt mamă singură a doi copii. Fiica mea, Ana, are acum 22 de ani, iar fiul meu, Andrei, are 14. Ana a fost întotdeauna exigentă și pretențioasă cu ea însăși și cu ceilalți. În același timp, este o fată foarte calmă și veselă, care se înțelege bine cu toată lumea. Avem o relație minunată. Ana a fost o fată frumoasă încă de mică, și
Am o prietenă pe nume Clara, care are 68 de ani. Recent, a fost internată în spital din cauza unui accident vascular cerebral, dar nu cunosc toate detaliile. Ar putea fi din cauza vârstei sau a unui stil de viață nesănătos (dietă proastă, lipsă de exercițiu fizic etc.). Fiul ei, Lucian, locuiește de câțiva ani într-un alt județ, la 800 de kilometri distanță. Are propria familie acolo, o soție și copii. Dintr-o dată, mama lui
Andrei a fost întotdeauna reticent în a comunica cu copiii săi din prima căsătorie, deoarece divorțul a fost complicat. Acum, fiica mea, Ana, este însărcinată și are grijă de copiii lui, iar eu cred că ar trebui să prioritizeze propria ei bunăstare și pe cea a copilului nenăscut.
Nu am crezut niciodată în acele superstiții și prejudecăți stupide. Totuși, în ultima vreme, perspectiva mea asupra acestui subiect nu mai este atât de clară. Sincer, mă simt deziluzionat.