Mă numesc Mariana și am muncit douăzeci de ani în Italia, visând la un viitor mai bun pentru copiii mei rămași acasă, în România. Întoarsă după atâta timp, am descoperit că legăturile de familie s-au subțiat, iar eu am devenit doar o sursă de bani, nu și de iubire sau respect. Povestea mea e despre sacrificiu, dor, dezamăgire și căutarea propriei identități într-o familie care pare să fi uitat cine sunt.
După decenii de muncă grea în Italia, m-am întors acasă cu speranța că voi găsi liniște alături de copiii mei, pentru care am făcut totul. În schimb, m-am lovit de indiferență, reproșuri și uși închise, simțindu-mă străin în propria familie. Povestea mea este despre sacrificiu, dor, dezrădăcinare și întrebarea dureroasă: ce mai înseamnă „acasă” când nu te mai vrea nimeni?
M-am trezit într-o dimineață cu un mesaj care mi-a sfâșiat sufletul: soțul meu, rămas acasă cu fiii noștri, își găsise alinarea în brațele altei femei. Am muncit ani de zile în Italia, sacrificând totul pentru familia mea, iar acum descopăr că cei pe care îi iubeam cel mai mult mi-au ascuns adevărul. Povestea mea este despre trădare, dor și întrebări fără răspuns, într-o lume în care sacrificiul unei mame pare să nu mai valoreze nimic.
