Mă numesc Zvonel și am muncit o viață întreagă alături de soția mea, Nadejda, ca să le oferim copiilor noștri, Ilie și Daria, tot ce e mai bun. Niciodată nu mi-am imaginat că tocmai ei vor încerca să ne alunge din casa pe care am construit-o cu mâinile noastre. Povestea mea este despre sacrificiu, dezamăgire și întrebarea care mă macină: unde am greșit ca părinte?
Mă numesc Irina și viața mea s-a schimbat radical când, din cauza datoriilor soacrei mele, am fost nevoită să aleg între liniștea familiei mele și sacrificiul propriei fericiri. În încercarea disperată de a salva casa și de a nu-l lăsa pe fiul meu, Vlad, fără un acoperiș, am pierdut momente prețioase alături de el. Povestea mea este o confesiune despre limitele sacrificiului și despre cât de mult poți să te pierzi pe tine încercând să repari greșelile altora.
Am rămas singură acasă cu nora mea, Irina, în timp ce fiul meu, Radu, era plecat în Germania la muncă. Încet-încet, am început să descopăr lucruri care m-au făcut să mă îndoiesc de tot ce știam despre familia mea. Povestea mea e despre trădare, alegeri grele și curajul de a spune adevărul, chiar dacă doare.
În toiul maternității, mă lupt cu prezența copleșitoare a soacrei mele, care pare să nu accepte că familia noastră are nevoie de propriile reguli și spațiu. Încerc să găsesc echilibrul între respectul față de tradiție și nevoia de intimitate, dar fiecare vizită se transformă într-o confruntare dureroasă. În acest haos emoțional, mă întreb dacă nu cumva sacrific prea mult din mine pentru liniștea aparentă a familiei.
