Cumăta mea, Mihaela, se mândrește cu faptul că este brutal de sinceră, indiferent de context sau audiență – fie că este vorba de mama ei, fratele, cumnata sau o chelneriță la o cafenea. Ea crede în exprimarea gândurilor sub pretextul „apărării adevărului”, însă adesea nu reușește să aprecieze „adevărul” atunci când este îndreptat înspre ea. Această poveste explorează complexitățile dinamicii familiale, consecințele onestității nefiltrate și provocările comunicării în cadrul unei familii.