„Mi-e rușine să fiu văzut cu tine,” mi-a mărturisit soțul

Gabriela a fost întotdeauna o romantică speranțoasă, crezând că dragostea era la doar un clic distanță. Când l-a întâlnit pe Bogdan pe un site de întâlniri, profilul său fermecător și mesajele angajante păreau să promită exact asta. După câteva săptămâni de mesagerie, au decis să se întâlnească personal. Prima lor întâlnire într-o cafenea primitoare din centrul Bucureștiului a fost plină de râsete și conversație ușoară. Totul părea corect, iar Gabriela era în extaz.

În următoarele luni, relația lor a înflorit. Bogdan era tot ceea ce Gabriela sperase: atent, grijuliu și cu adevărat interesat de viața ei. Când a cerut-o în prietenie, ea nu a ezitat. Viața părea un basm, iar când Bogdan a cerut-o în căsătorie un an mai târziu, fericirea Gabrielei nu cunoștea limite.

S-au căsătorit într-o ceremonie mică, dar frumoasă. Inițial, viața de căsătorie părea o continuare a curtenirii lor: plină de dragoste și respect reciproc. Cu toate acestea, pe măsură ce lunile treceau, Bogdan a început să se schimbe, sau poate doar și-a dezvăluit mai mult adevărata sa natură.

Totul a început subtil. Bogdan a comentat alegerea hainelor Gabrielei pentru o petrecere, sugerând ceva mai conservator. Gabriela, prețuindu-i opinia, și-a schimbat ținuta fără să se gândească prea mult. Dar comentariile nu s-au oprit aici. Cu timpul, acestea au devenit mai frecvente și mai critice. Bogdan critica totul, de la gătitul și alegerile de decor ale Gabrielei până la modul ei de a vorbi și prieteniile ei.

Gabriela a încercat să se adapteze, schimbându-și garderoba, hobby-urile și chiar distanțându-se de prietenii ei pentru a-l mulțumi pe Bogdan. Cu toate acestea, nimic nu părea suficient. Punctul de cotitură a venit la șase luni după căsătorie, într-o seară liniștită acasă. Se pregăteau să meargă la un eveniment de muncă pentru Bogdan, iar Gabriela a ales o rochie în care se simțea încrezătoare, o rochie albastră simplă, dar elegantă, care îi evidenția ochii.

Reacția lui Bogdan a fost imediată și dură. „O să porți asta? Mi-e rușine să fiu văzut cu tine,” a spus el rece. Gabriela a simțit ca și cum ar fi fost pălmuită. Durerea din ochii ei era inconfundabilă, dar Bogdan părea indiferent. „Schimbă-te sau plec fără tine,” a adăugat înainte de a părăsi camera.

Șocată și cu inima frântă, Gabriela s-a uitat în oglindă. Bucuria și încrederea pe care le simțea odată în relația ei dispăruseră, înlocuite de îndoială de sine și tristețe. A realizat că nu mai recunoaște femeia care se uita înapoi la ea. Acesta nu era dragostea pe care și-o imaginase; era un parteneriat controlator, în care nevoile și sentimentele ei erau continuu ignorate.

În acea noapte, Gabriela nu și-a schimbat rochia. În schimb, a luat o decizie care era de mult timp întârziată. Când Bogdan s-a întors, gata să plece, a găsit-o stând calmă în sufragerie. „Nu voi merge,” a spus ea, vocea ei fiind fermă, dar hotărâtă. „Și nu mai pot face asta, Bogdan. Trebuie să fiu fericită și trebuie să fiu eu, indiferent dacă ți-e rușine sau nu.”

Bogdan a privit-o, văzând poate pentru prima dată durerea pe care o cauzase. A fost un moment de liniște, un scurt licăr de regret în ochii lui, dar apoi a plecat fără ea.

Gabriela a petrecut noaptea singură, reflectând asupra deciziei ei. A fost dureros, iar viitorul incert, dar pentru prima dată în luni de zile, a simțit cum o greutate i se ridică de pe umeri. Era liberă să fie din nou ea însăși, și asta valora totul.