Viața dublă a soțului meu: Adevărul care mi-a sfâșiat familia

— Vlad, unde ai fost aseară? întreb cu vocea tremurândă, încercând să-mi ascund suspiciunea în spatele unei preocupări banale. El se oprește în prag, cu geaca pe jumătate scoasă, și mă privește pentru o clipă, prea scurt ca să-i pot citi gândurile.

— Am avut o ședință prelungită la birou, ți-am spus deja, răspunde el, evitându-mi privirea.

Dar știu că minte. Simt asta în fiecare gest al lui, în fiecare pauză dintre cuvinte. De luni bune, Vlad nu mai e același. Nu mai râde cu copiii, nu mă mai îmbrățișează dimineața. Telefonul îi e mereu pe silențios și îl ține aproape ca pe un talisman interzis. Într-o seară, când credea că dorm, l-am auzit vorbind încet la telefon: „Și eu te iubesc…”. Am simțit cum mi se taie respirația.

În dimineața aceea, am știut că trebuie să aflu adevărul. Am început să-i verific mesajele, să-i urmăresc pașii. M-am simțit vinovată, dar nu mai puteam trăi cu incertitudinea. Într-o zi de joi, când Vlad mi-a spus că pleacă la „o conferință” la Brașov, am decis să-l urmăresc. Am luat trenul de dimineață și am ajuns înaintea lui. L-am văzut ieșind dintr-un bloc vechi din cartierul Tractorul, ținând de mână o fetiță blondă care semăna izbitor cu fiul nostru, Radu.

Am simțit cum lumea mi se prăbușește. Am stat ascunsă după un colț de clădire și l-am privit cum își sărută pe frunte „soția” și cum îi promite că va veni acasă devreme. Nu era doar o aventură. Vlad avea o altă familie.

Am așteptat să plece și am urcat la etajul trei. Am bătut la ușă cu inima cât un purice. Mi-a deschis o femeie tânără, cu ochii obosiți și părul prins într-un coc dezordonat.

— Bună ziua… mă scuzați că deranjez… Sunt Ana, soția lui Vlad.

Femeia a încremenit. Pentru o clipă am crezut că va leșina. Apoi a început să plângă în hohote.

— Eu sunt Irina… Nu știam… Vlad mi-a spus că e divorțat de mult…

Am intrat în apartamentul lor mic și curat. Pe perete erau poze cu Vlad și fetița lor, Mara. Am stat ore întregi de vorbă cu Irina. Și ea fusese mințită ani la rând. Vlad îi spusese că are un băiat dintr-o căsnicie anterioară, dar că nu mai are nicio legătură cu fosta soție.

— Cum ai putut să trăiești așa? m-a întrebat Irina printre lacrimi.

— Nici eu nu știu… Poate pentru că am vrut să cred că suntem fericiți.

Când m-am întors acasă la București, copiii m-au întrebat unde am fost. Nu am avut puterea să le spun adevărul. Radu avea doar opt ani și încă îl idolatriza pe tatăl lui. Maria, fiica noastră adolescentă, era deja destul de tulburată de certurile noastre din ultima vreme.

În seara aceea, l-am confruntat pe Vlad.

— Știu totul. Știu de Irina și de Mara. Cum ai putut să ne faci asta?

Vlad a tăcut mult timp. Apoi a început să plângă ca un copil speriat.

— N-am vrut să vă rănesc… Am iubit-o pe Irina, dar nu puteam să renunț nici la voi…

— Nu poți iubi două familii! Ai distrus totul!

Au urmat luni de coșmar. Vlad s-a mutat la Irina pentru o vreme, apoi s-a întors rugându-mă să-l iert. Copiii au suferit enorm. Maria s-a închis în ea și a început să lipsească de la școală. Radu a devenit agresiv cu colegii lui.

Mama mea m-a certat:

— Ți-am spus mereu că bărbații nu se schimbă! Ce-ai de gând să faci acum?

Tata însă m-a luat în brațe și mi-a spus doar atât:

— Ana, trebuie să fii puternică pentru copii.

Am mers la psiholog împreună cu copiii. Am încercat să reconstruim ceva din ruinele rămase. Dar nimic nu mai era ca înainte.

Irina mi-a scris într-o zi:

„Ana, nu știu dacă vreodată vom putea ierta ce ne-a făcut Vlad. Dar poate că noi două putem găsi o cale să mergem mai departe.”

Ne-am întâlnit la o cafenea mică din centru și am vorbit ore întregi despre viață, despre copii, despre cât de ușor e să fii păcălit atunci când vrei cu disperare să crezi într-o poveste frumoasă.

Acum locuiesc singură cu copiii mei într-un apartament mic din Drumul Taberei. Vlad vine uneori să-i vadă pe Radu și Maria, dar nu mai are locul lui aici. Încerc să-mi reconstruiesc viața pas cu pas, dar rana trădării încă doare.

Uneori mă întreb: oare câte femei trăiesc aceeași poveste ca mine? Oare cât curaj îți trebuie ca să te ridici după ce lumea ta s-a prăbușit? Voi ce ați face dacă ați descoperi că omul pe care l-ați iubit cel mai mult v-a mințit ani la rând?