Împrumuturi care dor: Povestea mea despre bani, familie și trădare

— Nu mai pot, Vlad! Nu mai pot să trăiesc cu sentimentul ăsta de vinovăție și neputință! am izbucnit într-o seară, cu vocea tremurândă, în timp ce el stătea pe marginea patului, cu ochii în pământ.

Era deja trecut de miezul nopții. Fetița noastră, Ilinca, dormea liniștită în camera ei, iar eu simțeam cum mă sufoc între pereții apartamentului nostru din cartierul Drumul Taberei. De luni bune, între mine și Vlad nu mai era liniște. Totul începuse cu un gest pe care l-am crezut firesc: să o ajutăm pe mama lui Vlad, doamna Mariana, cu o sumă mare de bani. Avea nevoie urgentă pentru renovarea apartamentului după o inundație. Am semnat împreună contractul de împrumut, cu promisiunea fermă că ne va returna banii în șase luni.

— Petra, e mama… Nu pot s-o las la greu! mi-a spus Vlad atunci, cu ochii umezi. Am acceptat fără să clipesc. Era mama lui, era familie.

Dar lunile au trecut. Șase, apoi opt, apoi un an. Banii nu s-au mai întors niciodată la noi. La început, doamna Mariana ne suna des, promitea că „săptămâna viitoare” ne dă măcar o parte. Apoi telefoanele s-au rărit. Când am încercat să vorbesc eu cu ea, mi-a răspuns sec:

— Petra, nu mă mai presa! Știi bine că nu am de unde acum. O să vă dau când pot!

Am simțit cum mi se strânge stomacul. Nu era doar despre bani. Era despre respect și încredere. Era despre faptul că în fiecare zi trebuia să renunț la ceva pentru ca ratele noastre la bancă să fie plătite la timp: haine pentru Ilinca, o ieșire la film, chiar și o cafea cu prietenele.

Vlad a început să se schimbe. Era tot mai absent, tot mai iritat. Orice discuție despre bani se transforma într-o ceartă. Într-o seară, după ce am plătit ultima rată din salariul meu și nu ne-au mai rămas bani nici de pâine proaspătă pentru dimineață, am izbucnit:

— Vlad, nu vezi că nu mai putem continua așa? Mama ta ne-a promis! De ce nu vorbești serios cu ea?

El a ridicat tonul:

— Ce vrei să fac? Să mă cert cu mama pentru bani? Tu nu înțelegi că e bolnavă și singură?

— Și noi? Noi nu contăm? Ilinca nu contează?

Am plâns atunci ca un copil. M-am simțit trădată nu doar de soacra mea, ci și de Vlad. Eram prinsă între două loialități care mă sfâșiau: familia în care m-am născut și familia pe care mi-am construit-o.

Timpul a trecut și presiunea a crescut. Într-o zi, la serviciu, colega mea Ana m-a găsit plângând la baie.

— Petra, ce s-a întâmplat?

I-am povestit totul printre sughițuri. Ana m-a privit lung:

— Știi câte familii se destramă din cauza banilor? Nu ești singura… Dar trebuie să pui piciorul în prag!

Am plecat acasă hotărâtă să clarific lucrurile. Seara aceea a fost cea mai grea din viața mea.

— Vlad, trebuie să alegi: ori vorbim serios cu mama ta și găsim o soluție, ori nu știu cât mai pot continua așa!

El s-a ridicat brusc:

— Deci mă pui să aleg între tine și mama?

— Nu! Te rog doar să fii corect față de noi toți!

A doua zi am mers împreună la doamna Mariana. Am stat la masa ei din bucătăria mică, cu fața de masă veche și farfuriile ciobite.

— Mamă, trebuie să vorbim despre bani… a început Vlad timid.

Ea s-a uitat la mine cu răceală:

— Voi nu aveți inimă! Eu v-am crescut copilul când erați ocupați! Acum mă presați pentru niște bani?

Am simțit cum mi se rupe sufletul. Nu voiam scandaluri sau reproșuri. Voiam doar respect.

După acea discuție, relațiile s-au răcit complet. Vlad s-a închis în el. Eu am început să evit orice întâlnire de familie. Ilinca simțea tensiunea și mă întreba mereu:

— Mami, de ce nu mergem la bunica?

Nu știam ce să-i răspund.

Într-o seară târzie, după ce Ilinca a adormit, Vlad a venit la mine cu ochii roșii:

— Iartă-mă… N-am știut cum să gestionez totul. Dar nu vreau să te pierd pe tine sau pe Ilinca.

Ne-am îmbrățișat plângând amândoi. Am decis atunci că vom merge la consiliere de cuplu și vom încerca să punem limite sănătoase între noi și restul familiei.

Dar rana rămâne. Încă nu am recuperat banii. Încercăm să reconstruim încrederea dintre noi.

Mă întreb adesea: oare cât valorează liniștea unei familii? Merită sacrificată pentru promisiuni nerespectate? Voi ce ați fi făcut în locul meu?