„Doamna Carolina, eu sunt Paula, iar acesta este nepotul dumneavoastră, Matei – Are șase ani”: Fiul susține că nu știe nimic despre copil și bănuiește că nu este al lui

Era o seară răcoroasă de octombrie când plimbarea obișnuită și liniștită a Carolinei spre casă de la bibliotecă a fost întreruptă neașteptat. Soarele tocmai apusese, iar străzile micului oraș erau aproape pustii. Carolina, o profesoară pensionată, se bucura de aceste momente de pace. Totuși, această pace urma să fie spulberată într-un mod pe care nu l-ar fi putut anticipa niciodată.

Pe măsură ce se apropia de casă, o voce a strigat: „Doamna Carolina!” Vocea era necunoscută, iar Carolina s-a oprit, inima sărindu-i un pas, întorcându-se să vadă cine era. O tânără, probabil la sfârșitul anilor douăzeci, se îndrepta spre ea, ținând de mână un băiețel cu părul creț și ochi mari, întrebători.

„Doamna Carolina, eu sunt Paula, iar acesta este nepotul dumneavoastră, Matei,” a spus femeia, vocea ei tremurând ușor. „Are șase ani.”

Carolina a simțit cum i se învârte lumea. Nepot? Fiul ei, Călin, nu menționase niciodată un copil. De fapt, Călin, un designer grafic freelancer, fusese întotdeauna destul de privat în ceea ce privește viața sa personală, dar Carolina era sigură că ar fi menționat despre propriul său fiu.

„Cred că este o greșeală,” a răspuns Carolina, vocea ei fiind fermă în ciuda șocului. „Fiul meu nu a menționat niciodată…”

Paula a întrerupt-o, ochii ei umplându-se de lacrimi. „L-am întâlnit pe Călin la o conferință în New York acum șase ani. Am avut o relație scurtă, și după ce ne-am despărțit, am descoperit că sunt însărcinată. Am încercat să-l contactez, dar el se mutase și și-a schimbat numărul.”

Inima Carolinei s-a strâns când l-a privit pe Matei, care părea să nu înțeleagă gravitatea situației. Ea i-a invitat pe Paula și Matei în casa ei, încă procesând știrile. Odată înăuntru, Paula i-a arătat Carolinei fotografii și emailuri între ea și Călin, care păreau să confirme povestea ei.

Simțind un amestec de emoții, Carolina l-a sunat pe Călin, care acum locuia în California. Telefonul a sunat de mai multe ori înainte să răspundă, vocea lui fiind precaută.

„Mamă? Totul este în regulă?” a întrebat Călin.

Carolina a respirat adânc. „Călin, este aici o femeie pe nume Paula. Ea spune că ați fost împreună, și are un fiu… fiul tău, susține ea.”

A urmat o pauză la telefon, apoi Călin a râs, un râs nervos, incredul. „Mamă, nu știu despre ce este vorba, dar nu am un copil. Cel puțin, nu că aș ști.”

„Dar ea are dovezi, Călin. Fotografii, emailuri… trebuie să vii să vezi asta,” a insistat Carolina, vocea ei tremurând.

„Mamă, eu… nu pot. Sunt în mijlocul unui proiect mare. Uite, o să mă ocup de asta, dar nu poate fi adevărat. Poate m-a confundat cu altcineva.”

Conversația s-a încheiat brusc, lăsând-o pe Carolina mai confuză și îngrijorată decât înainte. Paula a rămas peste noapte, iar a doua zi au decis să caute sfaturi legale pentru a clarifica situația. Cu toate acestea, pe măsură ce zilele se transformau în săptămâni, răspunsurile lui Călin deveneau tot mai evazive, și el refuza să se întâlnească cu Paula și Matei.

Povestea s-a încheiat cu inima grea pentru Carolina, în timp ce îi privea pe Paula și Matei părăsindu-i casa, viitorul lor fiind incert, iar relația ei cu fiul său tensionată. Revelația deschisese o cutie a Pandorei care părea imposibil de închis, lăsând mai multe întrebări decât răspunsuri în urma ei.