Când Mireasa Fratelui Meu Mi-a Răsturnat Viața: Povestea Unei Trădări

— Nu pot să cred că ai făcut asta, Vlad! vocea soției mele, Camelia, răsuna în bucătărie, spartă de lacrimi și furie. Mâinile îi tremurau pe cana de ceai, iar ochii ei, altădată blânzi, mă priveau ca pe un străin. În acel moment, mi-am dat seama că totul se schimbase pentru totdeauna.

Totul a început cu câteva luni în urmă, într-o seară caldă de iunie. Fratele meu mai mic, Radu, tocmai se întorsese din Cluj cu noua lui soție, Irina. O adusese la noi acasă pentru prima dată. Îmi amintesc perfect cum a intrat pe ușă: zâmbetul ei larg, ochii verzi care păreau să citească fiecare colț al camerei și vocea caldă care mi-a spus: „Mă bucur să te cunosc, Vlad.”

Camelia a fost mereu o femeie echilibrată, grijulie și devotată. Avem împreună doi copii, Andreea și Paul, iar viața noastră era una obișnuită: serviciu, școală, rate la bancă, vacanțe la bunici. Dar ceva s-a schimbat în mine în acea seară. Irina nu era doar frumoasă; avea o energie care mă făcea să mă simt din nou tânăr, viu. La început am crezut că e doar o impresie trecătoare.

În următoarele săptămâni, Radu și Irina au început să vină des la noi. Sâmbetele erau pline de râsete, grătare în curte și discuții până târziu în noapte. Camelia și Irina s-au apropiat rapid, iar eu mă simțeam prins între două lumi: cea a familiei mele și cea a unei dorințe pe care nu voiam s-o recunosc.

Într-o după-amiază ploioasă de august, Camelia a plecat cu copiii la părinții ei din Focșani. Radu era plecat cu serviciul în Germania pentru două săptămâni. Irina a venit la noi să lase niște acte pentru Camelia. Am invitat-o la o cafea. A fost prima dată când am rămas singuri.

— Vlad, ți-e dor vreodată să fii altcineva? m-a întrebat ea brusc, privind ploaia care bătea în geam.

— Nu știu… Poate că da. Uneori simt că viața mea e ca un film pe care îl văd de prea multe ori.

A zâmbit trist și mi-a atins mâna. Atunci am simțit că lumea mea se prăbușește. Ne-am sărutat. A fost scurt, dar suficient cât să știu că nimic nu va mai fi la fel.

Au urmat zile de vinovăție și nopți nedormite. Încercam să mă port normal cu Camelia, dar ea simțea că ceva nu e în regulă. Irina îmi trimitea mesaje scurte: „Mi-e dor de tine”, „Nu pot să dorm”, „Ce facem acum?”

Când Radu s-a întors din Germania, am încercat să evit orice contact cu Irina. Dar era imposibil. La o petrecere de familie, privirile noastre s-au întâlnit din nou. În baie, pe furiș, m-a tras spre ea și mi-a șoptit:

— Nu pot să mă prefac. Te vreau.

Am cedat din nou. De data asta a fost mai mult decât un sărut. Am trăit câteva clipe de fericire furată, urmate de zile întregi de remușcări.

Camelia a aflat totul într-o zi de toamnă târzie. Găsise un mesaj pe telefonul meu: „Nu pot fără tine.” Nu a spus nimic atunci. Seara, după ce copiii au adormit, m-a privit lung și mi-a spus:

— Vlad, te rog să-mi spui adevărul. Ești îndrăgostit de Irina?

Am simțit cum mă sufoc. Am încercat să neg, dar privirea ei m-a făcut să cedez.

— Da… Nu știu cum s-a întâmplat. Îmi pare rău.

A izbucnit în plâns și a ieșit din cameră trântind ușa. În zilele următoare am dormit pe canapea. Copiii simțeau tensiunea și mă întrebau mereu de ce mama e tristă.

Radu a aflat totul de la Camelia. A venit la mine acasă furios:

— Cum ai putut să-mi faci una ca asta? Ești fratele meu! Ai distrus tot!

Nu am avut ce să-i spun. M-am simțit mai mic decât oricând.

Irina a încercat să-l convingă pe Radu că nu mai vrea să fie cu el, dar el nu a vrut să audă nimic. A plecat la părinții lui din Bacău și nu mi-a mai răspuns la telefon niciodată.

Camelia a cerut divorțul. Copiii au rămas cu ea. Eu am rămas singur într-un apartament gol, cu pereții plini de amintiri și regrete.

Irina? S-a mutat în alt oraș și nu am mai vorbit niciodată cu ea.

Acum stau seara pe balcon și mă uit la luminile orașului întrebându-mă: merită vreodată o pasiune trecătoare să distrugi tot ce ai construit o viață întreagă? Sau suntem condamnați să repetăm greșelile părinților noștri?

Voi ce ați fi făcut în locul meu? Credeți că există iertare după o astfel de trădare?