„Frigiderul este mereu gol, dar portofelele noastre nu mai fac față!”

În inima unui mic oraș românesc, Patricia și soțul ei, Tudor, duceau o viață liniștită, modestă. Casa lor era sanctuarul lor, un loc de pace și confort. Asta până când fiul lor, Cătălin, acum la 32 de ani, părea să-și fi făcut misiunea de viață să nu plece niciodată.

Cătălin era un designer grafic freelancer, ceea ce însemna că biroul lui era oriunde era laptopul său, de obicei pe masa din sufragerie, înconjurat de ambalaje goale de snacks-uri și doze de suc. Patricia și Tudor și-au dorit întotdeauna să-și găsească drumul, poate să întâlnească pe cineva special care să-l inspire să iasă mai mult, atât profesional cât și personal. Dar pe măsură ce anii treceau, această speranță se estompa.

Cătălin nu era doar un casnic; se lupta și cu greutatea sa. La peste 100 de kilograme, sănătatea lui era o preocupare tot mai mare pentru Patricia și Tudor, să nu mai vorbim de presiunea asupra bugetului lor pentru alimente. „Frigiderul este mereu gol, dar portofelele noastre nu mai fac față!” Patricia obișnuia să exclame, pe jumătate frustrată, pe jumătate disperată.

Micul lor oraș era o comunitate strâns unită unde toată lumea se cunoștea, și Patricia se temea că stilul de viață și aspectul lui Cătălin îl făceau invizibil pentru potențialele partenere. „Ce tânără l-ar privi o a doua oară?” se lamenta ea lui Tudor după o altă zi în care Cătălin abia se mișca de la ecranul computerului.

Situația a ajuns la un punct critic când Patricia și Tudor au decis să-l confrunte pe Cătălin. I-au sugerat să încerce să lucreze de la un spațiu de co-working, să se înscrie la o sală de sport locală sau chiar să facă plimbări zilnice prin cartier. Orice pentru a-i sparge ciclul de izolare și inactivitate. Cătălin, însă, nu a primit bine conversația. A văzut-o ca pe un atac, o intruziune în viața și alegerile sale.

Simțindu-se neînțeles și încolțit, Cătălin s-a retras și mai mult în carapacea sa. Săptămânile următoare au fost marcate de tăceri tensionate și frustrări nespuse. Patricia și Tudor au asistat neputincioși cum fiul lor se scufunda și mai adânc în stilul său de viață sedentar, distanța dintre ei lărgindu-se cu fiecare zi ce trecea.

Povestea nu are un final fericit. În ciuda eforturilor lui Patricia și Tudor, Cătălin a rămas acasă, lumea lui restrângându-se la dimensiunea ecranului său. Atmosfera odinioară vibrantă și plină de speranță a casei lor era acum grea de îngrijorare și regret. Patricia și Tudor au rămas să se întrebe unde au greșit, visurile lor pentru viitorul lui Cătălin dispărând ca ultima lumină a zilei.

La final, frigiderul gol a devenit simbolul încercărilor lor eșuate de a hrăni nu doar corpul lui Cătălin, ci și spiritul și viitorul său. Iar pentru Cătălin, tânărul care odinioară avea lumea la picioarele sale, a rămas ascuns, un fantomă în propria casă, potențialul său nevalorificat și inima sa neîmplinită.