Când Mihai a Propus, Am Spus Nu și M-am Căsătorit cu Andrei. Întâlnirea cu Mihai După 20 de Ani

„Nu pot să cred că ai făcut asta!” vocea lui Mihai răsuna în urechile mele, plină de dezamăgire și durere. Stăteam în fața lui, cu inima bătându-mi nebunește, încercând să-mi găsesc cuvintele. Era o seară de vară, iar aerul cald părea să apese greu asupra noastră. Luminile orașului se reflectau în lacrimile care-mi umpleau ochii.

„Mihai, te rog, înțelege… Nu e vorba despre tine. E despre mine și despre ceea ce vreau eu de la viață,” am spus, încercând să-mi păstrez calmul. Dar adevărul era că eram sfâșiată între ceea ce simțeam pentru el și dorința mea de a avea o viață mai bună.

Mihai era iubirea mea din liceu, băiatul care mă făcea să râd și să visez la un viitor împreună. Dar când mi-a propus să ne căsătorim, am simțit că lumea mea se prăbușește. Nu eram pregătită să renunț la visurile mele pentru o viață pe care o consideram limitată.

Așa că am spus nu. Și m-am căsătorit cu Andrei, un bărbat care părea să-mi ofere stabilitatea și siguranța pe care le căutam. Andrei era ambițios, avea planuri mari și părea să fie biletul meu spre o viață mai bună.

Anii au trecut și am construit împreună o familie frumoasă, dar ceva lipsea. În ciuda succesului nostru financiar, simțeam un gol în sufletul meu pe care nu reușeam să-l umplu. Andrei era un soț bun, dar nu reușea să-mi ofere acea pasiune și acea conexiune profundă pe care o avusesem cu Mihai.

Apoi, într-o zi obișnuită de toamnă, l-am întâlnit din nou pe Mihai. Eram la o conferință de afaceri în București și, în timp ce mă plimbam prin holul hotelului, l-am văzut stând la bar. Inima mi-a sărit o bătaie.

„Mihai?” am întrebat nesigură, apropiindu-mă de el.

S-a întors și ochii lui s-au luminat când m-a văzut. „Ana! Ce surpriză!” a spus el cu un zâmbet larg.

Am stat de vorbă ore întregi, povestind despre viețile noastre și despre cum ne-au schimbat anii. Mihai nu se căsătorise niciodată. Își dedicase viața carierei și călătoriilor, dar părea fericit și împăcat cu alegerile sale.

„Știi,” a spus el la un moment dat, „m-am gândit adesea la tine și la ce s-ar fi întâmplat dacă ai fi spus da.”

Am simțit cum lacrimile îmi inundă ochii din nou. „Și eu m-am gândit la asta,” am mărturisit eu cu voce tremurândă.

Întâlnirea cu Mihai m-a făcut să realizez cât de mult îmi lipsea acea parte din mine pe care o lăsasem în urmă când am ales siguranța în locul iubirii adevărate. M-am întors acasă la Andrei și copii, dar gândurile mele erau mereu la Mihai.

Într-o seară târzie, după ce copiii adormiseră, i-am spus lui Andrei despre întâlnirea mea cu Mihai. „Andrei, trebuie să-ți spun ceva,” am început eu cu inima grea.

El m-a privit cu îngrijorare. „Ce s-a întâmplat?”

„L-am întâlnit pe Mihai,” am spus eu încet.

Andrei a tăcut pentru un moment lung, apoi a oftat adânc. „Știam că într-o zi vei regreta decizia ta,” a spus el cu tristețe în glas.

Am simțit cum lacrimile îmi curg pe obraji. „Nu e vorba despre regret… E vorba despre ceea ce simt acum.”

Andrei m-a privit în ochi și mi-a luat mâna. „Ana, te iubesc și vreau să fii fericită. Dacă asta înseamnă să fii cu Mihai, atunci trebuie să faci ceea ce e mai bine pentru tine.”

Cuvintele lui m-au lovit ca un fulger. Nu mă așteptasem niciodată ca Andrei să fie atât de înțelegător și altruist.

Acum mă aflu la o răscruce de drumuri, între două vieți pe care le iubesc în moduri diferite. Alegerea nu este ușoară și mă întreb dacă voi putea vreodată să găsesc pacea interioară.

Oare am făcut alegerea corectă acum 20 de ani? Sau poate că adevărata fericire vine din acceptarea faptului că unele lucruri nu sunt menite să fie? Ce credeți voi?