„Am Pus Trei Burgeri pe Farfurie, Dar Soțul Meu S-a Supărat: A Luat Doi și Mi-a Spus Că Trebuie Să Slăbesc”

Ioana stătea la masa din bucătărie, cu ochii grei de oboseală. Gemenii adormiseră în sfârșit după o zi lungă de plâns și hrănire. Andrei și Maria se jucau liniștiți în sufragerie, oferindu-i un moment rar de liniște. Se uită la farfuria din fața ei, plină cu trei burgeri suculenți. Nu mâncase cum trebuie toată ziua, iar stomacul îi ghiorțăia de anticipare.

Chiar când era pe punctul de a lua prima mușcătură, Mihai intră în bucătărie. Aruncă o privire la farfuria ei și fața i se schimonosi de furie. „Ce crezi că faci?” izbucni el.

Ioana ridică privirea, surprinsă. „Doar iau cina,” răspunse ea încet.

„Trei burgeri? Glumești?” Mihai întinse mâna și luă doi dintre burgeri de pe farfuria ei. „Trebuie să slăbești, nu să te îngrași.”

Lacrimile îi umplură ochii Ioanei în timp ce îl privea cum pleacă cu burgerii. Simți un nod în gât, dar îl înghiți, nevrând să plângă în fața copiilor. Întotdeauna avusese probleme cu greutatea, mai ales după ce născuse patru copii într-un timp atât de scurt. Dar cuvintele lui Mihai tăiau mai adânc decât orice plan de dietă.

Ioana l-a cunoscut pe Mihai când avea 27 de ani. Toate prietenele ei erau deja căsătorite și simțea presiunea de a se așeza la casa ei. Mihai părea perfect la început—fermecător, atent și gata să întemeieze o familie. S-au căsătorit într-un an, iar curând după aceea s-a născut primul lor copil, Andrei.

Primii ani ai căsniciei lor au fost fericiți. Dar pe măsură ce au venit mai mulți copii, stresul a început să-și spună cuvântul. Mihai devenea din ce în ce mai critic față de aspectul Ioanei. Făcea comentarii răutăcioase despre greutatea ei, comparând-o cu alte femei care păreau să-și revină fără efort după naștere.

„De ce nu poți fi mai ca ele?” spunea el. „Și ele au copii, dar arată grozav.”

Ioana a încercat totul—diete, programe de exerciții fizice, chiar și suplimente pentru slăbit—dar nimic nu părea să funcționeze. Zilele ei erau consumate cu îngrijirea copiilor, lăsându-i puțin timp pentru ea însăși. Se simțea prinsă într-un ciclu de ură de sine și vinovăție.

Într-o seară, după ce a pus copiii la culcare, Ioana a decis să-l confrunte pe Mihai despre comentariile lui dureroase. L-a găsit în sufragerie, uitându-se la televizor.

„Mihai, trebuie să vorbim,” începu ea ezitant.

El a dat sonorul la televizor mai încet și s-a uitat la ea cu o sprânceană ridicată. „Ce e acum?”

„Nu pot continua să trăiesc așa,” spuse Ioana, cu vocea tremurând. „Comentariile tale despre greutatea mea mă rănesc foarte tare.”

Mihai oftă și dădu ochii peste cap. „Hai, Ioana. Doar încerc să te ajut.”

„Să mă ajuți? Făcându-mă să mă simt fără valoare?” ripostă ea.

„Uite, dacă nu poți suporta puțină dragoste dură, asta e problema ta,” spuse el disprețuitor.

Ioana simți un val de disperare cuprinzând-o. Realizase că Mihai nu va înțelege niciodată sau susține luptele ei. Bărbatul pe care îl iubise odată devenise un străin—rece, distant și lipsit de bunătate.

Pe măsură ce lunile treceau, stima de sine a Ioanei continua să scadă. Evita întâlnirile sociale, rușinată de cum arată. A încetat să mai facă poze cu copiii ei, nevrând să-și amintească această perioadă dureroasă din viața ei.

Într-o zi, în timp ce răsfoia fotografii vechi pe telefonul ei, Ioana a dat peste o poză din ziua nunții lor. Abia o recunoștea pe femeia fericită și încrezătoare care îi zâmbea înapoi. Lacrimile îi curgeau pe față când realizase cât de mult pierduse—nu doar fizic, ci și emoțional.

Ioana știa că nu putea continua să trăiască așa. Trebuia să găsească o modalitate de a-și recâștiga stima de sine și fericirea. Dar pentru moment, era blocată într-o căsnicie lipsită de iubire, luptându-se să găsească o cale de ieșire.