„Intru pe Ușă și Îmi Dai Copilul. Ce Ai Făcut Toată Ziua?” Se Întreabă Soțul
Maria oftă când auzi sunetul familiar al mașinii soțului ei, Andrei, intrând în curte. Se uită la ceas—18:30, exact la timp. Își petrecuse întreaga zi jonglând cu treburile casnice, având grijă de fetița lor de 10 luni, Ana, și încercând să-și găsească câteva momente pentru ea însăși. Dar, ca de obicei, știa ce urma să se întâmple.
Ușa de la intrare scârțâi și Andrei intră, arătând epuizat după ziua de muncă la birou. Fără niciun salut, își lăsă servieta și se îndreptă direct spre sufragerie unde Maria stătea cu Ana.
„Ia,” spuse Maria, dându-i pe Ana lui Andrei. „Am nevoie de o pauză.”
Andrei o luă pe Ana cu reticență, fața lui arătând deja semne de iritare. „Ce ai făcut toată ziua?” întrebă el, tonul lui acuzator. „Vin acasă de la muncă și tu doar îmi dai copilul de parcă n-ai făcut nimic.”
Maria simți un val de frustrare. „Serios? Crezi că a avea grijă de un copil și a gestiona casa e ușor? Mi-ar plăcea să te văd încercând asta pentru o zi.”
Andrei râse ironic. „Cât de greu poate fi? Tu stai acasă toată ziua în timp ce eu trebuie să mă ocup de termene limită și ședințe.”
Maria își strânse pumnii, încercând să-și păstreze calmul. „Nu ai nicio idee cum e. De ce nu facem schimb de roluri pentru o zi? Tu stai acasă cu Ana și eu mă duc la muncă.”
Andrei ridică din umeri. „Bine. Sâmbătă să fie.”
Sâmbătă a sosit și Maria s-a trezit devreme, entuziasmată pentru schimbarea de ritm. A lăsat instrucțiuni detaliate pentru Andrei și a sărutat-o pe Ana înainte de a pleca pe ușă. Andrei părea încrezător, dar Maria știa mai bine.
Până la prânz, Andrei deja se chinuia. Ana refuza să doarmă și casa era un haos. Nici măcar nu începuse să spele rufele sau vasele. A sunat-o pe Maria de mai multe ori, cerând sfaturi, dar ea nu a răspuns—voia ca el să experimenteze totul pe deplin.
Când Maria s-a întors acasă seara, l-a găsit pe Andrei stând pe canapea, arătând învins. Ana plângea și casa era în dezordine.
„Cum a fost ziua ta?” întrebă Maria, încercând să-și ascundă zâmbetul.
Andrei oftă. „Nu aveam idee că e atât de greu. Îmi pare rău pentru ce am spus.”
Maria simți o mică satisfacție dar și un strop de tristețe. Sperase că această experiență îl va face pe Andrei mai apreciativ, dar știa în adâncul sufletului că lucrurile nu se vor schimba peste noapte.
Zilele s-au transformat în săptămâni și, deși Andrei era mai de ajutor prin casă, încă nu înțelegea pe deplin povara mentală și emoțională a fi părinte casnic. Resentimentele dintre ei au crescut și relația lor odată puternică a început să se destrame.
Într-o seară, după o altă ceartă despre responsabilitățile casnice, Maria stătea singură în sufragerie, lacrimile curgându-i pe față. Îl iubea pe Andrei, dar nu putea să nu se simtă prinsă și neapreciată.
Privind la Ana dormind în pătuțul ei, Maria a luat o decizie dificilă. Trebuia să găsească o modalitate de a-și echilibra propriile nevoi cu cerințele familiei sale. Nu va fi ușor, dar știa că nu putea continua așa.
A doua dimineață, Maria s-a așezat cu Andrei și i-a spus cum se simte. Au fost de acord să caute consiliere și să găsească o modalitate de a împărți responsabilitățile mai echitabil. A fost un mic pas spre vindecare, dar Maria știa că va fi o călătorie lungă.