„Evelina a Decis ca Nepotul Cel Mare să Moștenească Casa: Dar Cel Mic se Simte Lăsat pe Din Afară. Fiica Supărată pe Mamă”

Evelina stătea în sufrageria ei confortabilă, sorbind dintr-o ceașcă de ceai de mușețel, cu mintea plină de gânduri. Întotdeauna fusese apropiată de nepotul ei cel mare, Mihai. Era un tânăr strălucit, care studia ingineria la o universitate prestigioasă din Germania. Evelina hotărâse că vrea să-i dea casa lui Mihai odată ce acesta își termina studiile și se întorcea în România. Credea că ar fi un mod excelent de a-l ajuta să-și înceapă viața.

Evelina discutase decizia cu fiica ei, Lidia, și ginerele ei, Toma, la cină într-o seară. Se așteptase ca aceștia să fie susținători, dar conversația a luat o turnură neașteptată.

„Mamă, nu pot să cred că faci asta,” spusese Lidia, cu vocea tremurând de emoție. „Dar despre Ionuț? Și el este nepotul tău.”

Ionuț era fratele mai mic al lui Mihai, un elev de liceu cu visuri de a deveni muzician. Evelina îl iubea mult pe Ionuț, dar simțea că Mihai avea nevoie mai mare de casă pentru a se stabili după studii.

„Lidia, nu e că nu-mi pasă de Ionuț,” încercase Evelina să explice. „Mihai este mai mare și va avea nevoie de un loc unde să locuiască când se întoarce. Această casă îi va oferi un început bun.”

Dar Lidia nu era convinsă. „Creezi o prăpastie între fiii mei,” spusese ea, cu lacrimi în ochi. „Îl faci pe Ionuț să se simtă neimportant.”

Evelina oftase adânc, simțind greutatea deciziei sale apăsând asupra ei. Sperase ca Lidia să-i înțeleagă intențiile, dar părea că alegerea ei provoca mai mult rău decât bine.

Pe măsură ce săptămânile treceau, tensiunea în familie creștea. Mihai era entuziasmat de perspectiva de a moșteni casa și adesea o suna pe Evelina pentru a discuta planurile sale de renovare. Între timp, Ionuț devenea din ce în ce mai retras, simțindu-se umbrit de fratele său mai mare.

Într-o seară, Lidia o confruntă din nou pe Evelina. „Mamă, trebuie să te răzgândești,” implorase ea. „Asta ne destramă familia. Ionuț se simte dat la o parte.”

Evelina simți un fior de vinovăție, dar rămase hotărâtă. „Lidia, am luat o decizie. Mihai are nevoie de această casă pentru a-și începe viața după facultate.”

Fața Lidiei se întări. „Dacă faci asta, vei pierde mai mult decât o casă. Vei pierde familia.”

Evelina fu surprinsă de cuvintele Lidiei, dar nu răspunse. Nu putea scutura sentimentul că făcea ceea ce era mai bine pentru Mihai.

Lunile trecură și Mihai absolvi cu onoruri. Se întoarse în România, nerăbdător să-și înceapă noua viață în casa bunicii sale. Evelina îi înmână cheile cu un amestec de mândrie și tristețe.

Cu toate acestea, ruptura din familie doar se adânci. Ionuț se simțea din ce în ce mai alienat și decise să se mute din casa părinților imediat ce împlini 18 ani. Își urmă cariera muzicală cu o determinare alimentată de sentimentele sale de neglijare.

Relația Lidiei și a lui Toma cu Evelina deveni tensionată. Vizitau mai rar și, când o făceau, atmosfera era tensionată și inconfortabilă.

Evelina stătea adesea singură în sufrageria ei, privind la fotografii vechi de familie și întrebându-se dacă luase decizia corectă. Îi era dor de zilele când familia ei era unită și fericită.

În cele din urmă, decizia Evelinei de a-i da casa lui Mihai avusese consecințe neintenționate. În timp ce Mihai prospera în noua sa casă, legăturile familiale care îi țineau împreună erau iremediabil distruse.

Evelina nu putea să nu simtă un profund sentiment de regret realizând că uneori, chiar și cele mai bune intenții pot duce la suferință.