„Mama Vrea Să Mă Împrietenesc cu Sora Mea Vitregă, dar Grosolănia Ei Mă Îmbolnăvește”

După ce părinții mei au divorțat când aveam opt ani, am rămas apropiată de tata. În fiecare vară, mergeam să-mi vizitez bunicii într-un mic oraș de pe litoralul Mării Negre. Acele veri erau evadarea mea, un timp în care uitam de tensiunile de acasă și mă bucuram de plăcerile simple ale vieții la plajă. Tata și cu mine mergeam la pescuit, iar bunicii mă răsfățau cu plăcinte de afine făcute în casă. Era un colț de rai.

Zece ani mai târziu, mama s-a recăsătorit. Noul ei soț, Mihai, părea destul de drăguț la început. Avea o fiică, Andreea, care era de vârsta mea. Mama era extaziată de ideea ca noi să devenim cele mai bune prietene. Își imagina cum ne vom împărtăși secretele, vom merge la cumpărături împreună și vom deveni inseparabile. Dar realitatea era departe de visul ei.

Andreea era tot ce nu eram eu. Era zgomotoasă, obraznică și avea un talent pentru a mă face să mă simt mică. Din momentul în care ne-am întâlnit, a făcut clar că nu mă vrea prin preajmă. Făcea comentarii răutăcioase despre hainele mele, despre interesele mele și chiar despre relația mea cu tata. Parcă îi făcea plăcere să mă facă să mă simt inconfortabil.

Într-un weekend, mama a decis că ar trebui să mergem cu toții într-o excursie la o cabană în munți. Credea că va fi o experiență minunată de legare pentru mine și Andreea. M-am temut de idee, dar am mers pentru a o face fericită pe mama.

Excursia a început stânjenitor. Andreea m-a ignorat majoritatea timpului, vorbindu-mi doar când avea ceva răutăcios de spus. În a doua zi, am mers în drumeție. Iubesc natura și abia așteptam, dar Andreea s-a plâns tot timpul. Mi-a batjocorit entuziasmul pentru natură și m-a luat în râs pentru că făceam poze peisajului.

Seara aceea a fost și mai rea. Stăteam în jurul focului de tabără când Andreea a început să vorbească despre prietenii ei de acasă. Se lăuda cu petrecerile lor nebunești și cum nu ar sta niciodată cu cineva ca mine. Mama a încercat să schimbe subiectul, dar Andreea nu se oprea. Apoi a adus vorba despre tata, făcând glume crude despre el că ar fi un „ratat” pentru că trăiește într-un oraș mic.

Nu am mai putut suporta. M-am ridicat și i-am spus să înceteze să vorbească așa despre tata. Andreea doar a râs și a spus că sunt prea sensibilă. Mama m-a privit cu ochi rugători, implorându-mă în tăcere să păstrez pacea. Dar nu am putut. Am plecat de la focul de tabără și m-am întors la cabană.

În acea noapte, am stat în pat simțindu-mă mai singură ca niciodată. Mama a venit să vorbească cu mine, dar nu mi-am putut reține lacrimile. I-am spus cât de mult mă dor cuvintele Andreei și cum mă simt ca un outsider în propria mea familie. Mama m-a îmbrățișat și și-a cerut scuze, dar am putut vedea dezamăgirea în ochii ei.

Restul excursiei a fost o ceață. M-am ținut departe de Andreea și am numărat orele până când ne-am putea întoarce acasă. Când în sfârșit am ajuns acasă, am simțit o ușurare imensă.

Acasă, lucrurile nu s-au îmbunătățit. Mama a continuat să insiste pentru o relație între mine și Andreea, dar era clar că nu se va întâmpla. Grosolania Andreei și resentimentele mele au creat un gol imposibil de trecut între noi.

În final, visul mamei de a avea o familie mixtă fericită a rămas doar atât—un vis. Realitatea era mult mai complicată și dureroasă. Uneori, oricât de mult îți dorești ca ceva să funcționeze, pur și simplu nu se întâmplă.