„Când Fostul Meu Nici Măcar Nu M-a Observat, Am Realizat Că A Trecut Peste”

Ana și Andrei au fost împreună pentru ceea ce părea o eternitate. S-au cunoscut în al doilea an de facultate și au devenit rapid inseparabili. Prietenii lor glumeau adesea că erau ca un cuplu căsătorit de mult timp, terminându-și propozițiile unul altuia și cunoscându-și toate ciudățeniile.

Dar pe măsură ce anii treceau, Ana a început să simtă o neliniște crescândă. În timp ce prietenii lor se logodeau și își planificau nunțile, Andrei părea mulțumit să păstreze lucrurile așa cum erau. Ori de câte ori Ana aducea în discuție subiectul căsătoriei, Andrei făcea o glumă sau schimba subiectul.

„Aveam douăzeci și patru de ani, iar sora mea mai mică tocmai se logodise,” își amintește Ana. „Simțeam că toți din jurul meu mergeau înainte cu viețile lor, în timp ce eu eram blocată în același loc.”

Într-o seară, după petrecerea de logodnă a unui alt prieten, Ana a decis că nu mai putea să-și țină sentimentele închise. L-a așezat pe Andrei jos și i-a spus cât de mult își dorea să se căsătorească și să întemeieze o familie cu el.

Andrei a ascultat în tăcere, cu o expresie de neînțeles. Când a terminat, el a tras adânc aer în piept și a spus: „Ana, te iubesc, dar pur și simplu nu sunt pregătit pentru un astfel de angajament.”

Cuvintele lui au lovit-o ca un pumn în stomac. Sperase la reasigurare, la o promisiune că va fi pregătit curând. În schimb, s-a simțit ca și cum ar fi fost lovită în față cu realitatea că relația lor poate nu va progresa niciodată la nivelul următor.

Au încercat să facă lucrurile să meargă încă câteva luni, dar tensiunea dintre ei doar a crescut. În cele din urmă, au decis să se despartă. A fost o decizie dureroasă, dar Ana știa că era cea corectă.

Avansând doi ani mai târziu, Ana participa la nunta unui prieten comun. Nu-l mai văzuse pe Andrei de la despărțirea lor și nu era sigură cum se va simți dacă îl va întâlni. În timp ce socializa cu vechi prieteni și afla noutăți despre viețile lor, l-a zărit pe Andrei în cealaltă parte a sălii.

Stătea alături de o femeie frumoasă care avea un zâmbet radiant și o încredere în sine pe care Ana nu putea să nu o admire. Păreau fericiți împreună, complet absorbiți unul de celălalt.

Pentru un moment, Ana a simțit un fior de gelozie și tristețe. Dar pe măsură ce îi privea, a realizat ceva important: Andrei trecuse peste. Găsise pe cineva care îl făcea fericit într-un mod în care ea nu reușise niciodată.

A fost o pastilă amară de înghițit, dar i-a adus și un sentiment de închidere. Petrecuse atât de mult timp întrebându-se ce a mers prost și învinovățindu-se pentru despărțirea lor. Văzându-l pe Andrei cu altcineva a făcut-o să înțeleagă că uneori, oamenii pur și simplu nu sunt meniți să fie împreună.

Pe măsură ce noaptea avansa, Ana s-a trezit bucurându-se de nuntă mai mult decât se așteptase. A dansat cu prietenii, a râs la amintiri vechi și chiar a prins buchetul în timpul aruncării buchetului.

Când a plecat de la nuntă în acea noapte, a simțit un sentiment ciudat de pace. Știa că călătoria ei nu s-a terminat și că mai erau multe capitole de scris în propria ei poveste.