„Acum Cinci Ani, Socrii Mei au Împrumutat o Sumă Mare de Bani. ‘Să Iertăm Datoria,’ Spune Soțul Meu”: Dar Mama Mea Crede Că Ar Trebui Să Le Reamintim
Acum cinci ani, socrii mei au împrumutat o sumă mare de bani de la noi – povestește Nora, în vârstă de treizeci și doi de ani. La acea vreme, era o sumă semnificativă pentru noi. Erau bani din indemnizația mea de maternitate și economiile noastre. Banii stăteau acolo. Socrii mei aveau nevoie urgentă să repare ceva la casa lor de vacanță.
Soacra Norei, Valentina, își iubește casa de vacanță. Este sanctuarul ei, un loc unde își petrece majoritatea weekendurilor grădinărind, citind și organizând reuniuni de familie. Când acoperișul a început să aibă scurgeri și instalațiile sanitare necesitau reparații urgente, Valentina și soțul ei, Robert, erau disperați. Nu aveau fonduri pentru a acoperi cheltuielile neașteptate.
Nora și soțul ei, Radu, tocmai își întâmpinaseră primul copil, Cora, în lume. Erau precauți cu finanțele lor, știind că trebuie să economisească pentru viitorul Corei. Dar când Valentina și Robert le-au cerut ajutorul, Radu nu a putut să le spună nu părinților săi.
- Le-am împrumutat 15.000 de lei – spune Nora. – Era o sumă mare pentru noi la acea vreme. A trebuit să ne folosim din economii și din indemnizația mea de maternitate. Dar am făcut-o pentru că ne-au promis că ne vor rambursa în decurs de un an.
A trecut un an, apoi doi, apoi trei. De fiecare dată când Nora aducea în discuție subiectul rambursării, Radu îl ignora.
- Sunt familie – spunea el. – Ne vor plăti înapoi când vor putea.
Dar pe măsură ce anii treceau, Nora devenea din ce în ce mai frustrată. Aveau propriile lor dificultăți financiare de gestionat. Costurile grădiniței Corei erau mari și încercau să economisească pentru un avans la o casă.
- Mă simțeam ca și cum am fi fost luați de fraieri – spune Nora. – De fiecare dată când vizitam casa lor de vacanță, nu puteam să nu observ mobila nouă, pereții proaspăt vopsiți, electrocasnicele moderne din bucătărie. Părea că aveau bani pentru orice altceva decât să ne plătească înapoi.
Mama Norei, Valentina (da, ambele se numesc Valentina), era la fel de frustrată.
- Trebuie să le reamintești despre datorie – îi spunea ea Norei. – Nu este corect ca voi să vă chinuiți în timp ce ei trăiesc confortabil.
Dar Radu era hotărât să nu-și preseze părinții.
- Îmbătrânesc – spunea el. – Nu au nevoie de stres.
Punctul culminant a venit când Nora a descoperit că Valentina și Robert făcuseră o excursie în Europa.
- Nu-mi venea să cred – spune Nora. – Aveau bani pentru o vacanță dar nu pentru a ne plăti înapoi? M-am simțit ca și cum mi-ar fi dat o palmă peste față.
Nora l-a confruntat pe Radu în legătură cu asta.
- Trebuie să vorbim cu ei – a insistat ea. – Nu este corect nici pentru noi, nici pentru Cora.
Radu a fost reticent dar a fost de acord să aibă o conversație cu părinții lui. Dar când s-au așezat cu Valentina și Robert, lucrurile nu au decurs conform planului.
-
Nu avem bani acum – a spus Robert. – Încă plătim reparațiile la casa de vacanță.
-
Dar ați avut bani pentru o excursie în Europa? – Nora nu și-a putut ascunde frustrarea.
-
A fost un cadou de la mătușa ta – a explicat Valentina. – Nu am folosit niciun ban propriu pentru asta.
Conversația s-a terminat într-o ceartă, cu Radu prins la mijloc.
- Nu-mi vine să cred că i-ai acuza pe părinții mei că sunt iresponsabili – i-a spus el Norei mai târziu în acea noapte. – Fac tot ce pot.
Nora s-a simțit învinsă. Știa că aducerea în discuție a datoriei doar a cauzat mai multă tensiune în familia lor.
- Nu știu ce să mai fac – i-a mărturisit ea mamei sale. – Simt că nu vom mai vedea acei bani niciodată.
Sfatul Valentinei (mama Norei) a fost simplu.
- Trebuie să-ți protejezi propria familie mai întâi – a spus ea. – Dacă nu pot să vă plătească înapoi, atunci trebuie să te asiguri că nu vă puneți într-o poziție dificilă din cauza asta.
Nora știa că mama ei avea dreptate. Dar știa și că această problemă a creat o prăpastie între ea și Radu.
- Sper doar să găsim o modalitate de a trece peste asta – spune ea. – Dar acum, simt că suntem blocați într-un ciclu nesfârșit de frustrare și dezamăgire.