„Decizia Neașteptată a Fiicei Mele: Planificarea unui Divorț și Părăsirea Copiilor”

Lia a crezut întotdeauna că fiica ei, Ariadna, avea o viață perfectă. Căsătorită cu Florin, un bărbat dedicat și muncitor, și binecuvântată cu doi copii minunați, părea o poveste de basm. Florin era genul de soț care nu doar că asigura bunăstarea familiei, dar petrecea și timp de calitate cu copiii, jucându-se și învățându-i lucruri noi în fiecare zi. Cu toate acestea, în ciuda imaginii idilice, ceva nu era în regulă.

Era o dimineață rece de noiembrie când Ariadna a vizitat-o pe Lia. Aerul era tensionat și Lia putea simți că Ariadna era tulburată. În timp ce stăteau la o cafea, mâinile Ariadnei tremurau ușor. Cuvintele care au urmat păreau ireale pentru Lia.

„Mamă, plănuiesc să divorțez de Florin. Cred că e mai bine pentru copii să rămână cu el,” a mărturisit Ariadna, evitând privirea uimită a mamei sale.

Lia era fără cuvinte. „Dar de ce, Ariadna? Florin este un soț și un tată minunat. Ce s-a întâmplat?”

Ariadna a oftat, o lacrimă scăpându-i din ochi. „E greu de explicat, mamă. Florin este grozav, da. Dar mă simt pierdută, ca și cum aș trăi viața altcuiva. Trebuie să mă regăsesc și nu pot face asta aici.”

Lia a încercat să înțeleagă, dar inima ei se frângea la gândul că nepoții ei vor crește fără mama lor. „Și copiii? Cum poți să te gândești să-i lași în urmă?”

„Îi iubesc, mamă, mai mult decât orice. Dar îl adoră pe Florin și el este un tată minunat. Le poate oferi stabilitatea pe care eu nu o pot oferi acum. Nu e pentru totdeauna, am doar nevoie de timp,” a explicat Ariadna, cu vocea tremurând.

Săptămânile care au urmat au fost pline de mese tăcute și nopți lungi fără somn pentru Lia. A privit cum Ariadna și Florin navigau prin procesul dureros al divorțului. Florin era devastat, dar se concentra pe menținerea normalității pentru copii. Lia o vedea mai rar pe Ariadna, care s-a mutat într-un apartament mic în cealaltă parte a orașului și a început terapia.

Divorțul s-a finalizat în liniște. Florin a obținut custodia completă a copiilor, iar Ariadna îi vizita de două ori pe lună. Lia vedea tensiunea din ochii fiicei sale în timpul acestor vizite, felul în care încerca să fie veselă pentru copii.

Lunile s-au transformat în ani și, în timp ce Florin și copiii s-au adaptat la noua lor viață, Ariadna părea să se îndepărteze tot mai mult. Inima Liei se frângea de fiecare dată când se gândea la fragmentarea familiei sale. Sperase că Ariadna își va găsi liniștea și va reveni, dar acea zi nu a venit niciodată.

Într-o seară ploioasă, Lia a primit un telefon. Ariadna se mutase într-un alt județ, căutând un nou început. Apelurile au devenit mai rare și vizitele s-au oprit. Lia a rămas cu un gol în suflet, umplut doar de vizitele la Florin și nepoții ei, care încă întrebau despre mama lor.

Lia știa că viața este imprevizibilă, dar nu și-a imaginat niciodată că va ajunge astfel. În timp ce privea nepoții jucându-se în curte, râsetele lor răsunând în aer, a șoptit o rugăciune tăcută pentru Ariadna, sperând că și-a găsit liniștea, chiar dacă asta însemna să fie departe.