„Nu Vreau ca Nora Mea să Îl Aducă pe Nepotul Meu la Întâlnirea de Familie. Dacă o Face, Nu Vom Putea Sărbători în Liniște”

Liliana stătea la masa din bucătărie, degetele ei bătând nervos pe suprafața de lemn. Se uita la ceasul de pe perete, sunetul ticăitului amplificându-i anxietatea. Soțul ei, Horia, era în sufragerie, încercând să repare televizorul vechi care dădea semne de oboseală. Liliana oftă adânc, știind că trebuie să aducă în discuție subiectul care o apăsa de zile întregi.

„Horia,” îl chemă ea, vocea tremurând ușor. „Trebuie să vorbim despre Andrei și Paula.”

Horia ridică privirea de la televizor, fruntea încruntată. „Ce e cu ei?”

Liliana trase adânc aer în piept, încercând să-și calmeze nervii. „Nu vreau ca Paula să-l aducă pe nepotul nostru, Gabriel, la întâlnirea de familie. Dacă o face, nu vom putea sărbători în liniște.”

Ochii lui Horia se măriră de surpriză. „De ce nu? Gabriel este nepotul nostru. Ar trebui să fim fericiți că e aici.”

Liliana clătină din cap, ochii umplându-se de lacrimi. „Nu e că nu-l iubesc. Îl iubesc. Dar Paula… ea mereu provoacă tensiuni. De fiecare dată când e prin preajmă, apare o ceartă sau un fel de dramă. Vreau doar să avem o sărbătoare liniștită pentru o dată.”

Horia oftă, trecându-și mâna prin părul subțiat. „Înțeleg, Liliana. Dar Andrei va fi supărat dacă îi excludem soția și fiul. Nu putem să le spunem pur și simplu să nu vină.”

Liliana își șterse lacrimile, hotărârea întărindu-se. „Trebuie, Horia. Am decis să sărbătorim ziua de naștere a lui Naomi aici pentru că avem spațiu. Apartamentul ei este în renovare și nu poate găzdui. Dar dacă Paula și Gabriel vin, va strica totul. Nu vom putea să ne bucurăm de zi.”

Horia dădu din cap încet, înțelegând îngrijorările soției sale. „Bine, Liliana. O să vorbesc cu Andrei. Dar trebuie să fim blânzi în privința asta. Nu vrem să-i rănim sentimentele.”

Mai târziu în acea seară, Andrei ajunse la apartamentul părinților săi, cu un zâmbet pe față. „Bună, mamă, tată. Cum merge totul?”

Liliana forță un zâmbet, inima ei grea cu conversația care urma să aibă loc. „Bună, Andrei. Trebuie să vorbim despre întâlnirea de familie.”

Zâmbetul lui Andrei dispăru, înlocuit de o privire îngrijorată. „Ce e?”

Horia făcu un pas înainte, punând o mână pe umărul fiului său. „Andrei, te iubim pe tine și familia ta. Dar credem că ar fi mai bine dacă Paula și Gabriel nu ar veni la întâlnire. Vrem să avem o sărbătoare liniștită pentru ziua lui Naomi.”

Fața lui Andrei se înroși de furie. „Serios? Îmi cereți să-mi las soția și fiul în afara unei întâlniri de familie? Cum puteți să ne faceți asta?”

Inima Lilianei se frânse la vederea furiei fiului ei. „Andrei, te rog înțelege. Nu e vorba despre Gabriel. E vorba despre Paula. De fiecare dată când e prin preajmă, apare mereu un fel de conflict. Vrem doar să avem o zi liniștită.”

Andrei clătină din cap, ochii plini de durere. „Nu pot să cred asta. Dacă Paula și Gabriel nu sunt bineveniți, atunci nici eu nu sunt. Vom sărbători ziua lui Naomi pe cont propriu.”

Cu asta, Andrei ieși furtunos din apartament, lăsând-o pe Liliana și Horia stând în tăcere șocată. Inima Lilianei se strânse, știind că decizia ei a creat o prăpastie între ea și fiul ei. Sperase la o sărbătoare liniștită, dar acum părea că familia era mai fracturată ca niciodată.

Pe măsură ce zilele treceau, tensiunea dintre Liliana și Andrei creștea. Ziua lui Naomi veni și trecu, dar sărbătoarea a fost umbrită de absența lui Andrei, Paula și Gabriel. Liliana nu putea scutura sentimentul de regret care îi rodea inima. Dorise o întâlnire fără conflicte, dar în schimb pierduse apropierea fiului ei.

În cele din urmă, Liliana realiză că dorința ei pentru o sărbătoare fără conflicte a venit cu un cost mare. Familia era mai divizată ca niciodată și rănile cauzate de decizia ei vor dura mult timp până se vor vindeca. Sărbătoarea liniștită pe care o sperase se transformase într-un memento dureros al prăpastiei care acum exista în familia ei.