„Sunt Bolnav, Trebuie să Merg la Mama,” a Spus Andrei, Lăsând-o pe Soția sa cu Doi Copii

Andrei se simțea rău de câteva zile. A început cu o tuse ușoară și o febră mică, dar până când a ajuns acasă de la muncă miercuri, era vizibil bolnav. Soția sa, Ioana, a observat imediat.

„Andrei, arăți groaznic,” a spus Ioana, cu îngrijorare pe față, în timp ce o ținea pe cea mai mică, Clara, pe șold. Copilul lor mai mare, Ana, se juca cu jucăriile în sufragerie.

„Știu,” a răspuns Andrei, prăbușindu-se pe canapea. „Cred că am luat ceva de la muncă.”

Mintea Ioanei a început să alerge. Ultimul lucru de care aveau nevoie era ca ambii copii să se îmbolnăvească. Auzea povești de groază de la alte mame despre cât de repede se pot răspândi bolile printr-o gospodărie. „Poate ar trebui să mergi la mama ta pentru câteva zile,” a sugerat ea. „Doar până te simți mai bine. Nu putem risca să se îmbolnăvească copiii.”

Andrei a dat din cap încet. „Da, ar putea fi o idee bună. O să o sun și să văd dacă e în regulă.”

După un scurt apel telefonic, Andrei și-a făcut un bagaj mic și i-a sărutat pe Ioana și pe copii la revedere. „O să mă întorc imediat ce mă simt mai bine,” a promis el.

Ioana l-a privit plecând, simțind un amestec de ușurare și anxietate. Știa că era decizia corectă, dar știa și că va fi greu să gestioneze totul singură.

Prima noapte fără Andrei a fost dificilă, dar gestionabilă. Ioana i-a pus pe copii la culcare devreme și a încercat să se odihnească și ea. Dar până a doua zi dimineață, lucrurile au început să se destrame.

Ana s-a trezit cu nasul curgând și o febră ușoară. Inima Ioanei s-a scufundat. I-a dat Anei niște medicamente și a sperat că este doar o răceală ușoară. Dar până după-amiază, și Clara prezenta simptome.

Ioana l-a sunat pe Andrei pentru a-l pune la curent. „Amândoi copiii sunt bolnavi acum,” a spus ea, încercând să-și păstreze vocea stabilă.

„Îmi pare atât de rău, Ioana,” a răspuns Andrei, sunând slăbit el însuși. „Aș vrea să pot fi acolo să te ajut.”

„Știu,” a spus Ioana, luptându-se cu lacrimile. „Concentrează-te doar pe a te face bine.”

Următoarele câteva zile au fost un blur de nopți nedormite și îngrijire constantă. Febra Anei a crescut, iar Clara a dezvoltat o tuse urâtă. Ioana simțea că funcționează pe pilot automat, abia reușind să țină pasul cu cerințele celor doi copii bolnavi.

Andrei suna în fiecare zi pentru a verifica situația, dar starea lui nu se îmbunătățea nici ea. Era țintuit la pat la casa părinților săi, incapabil să ofere vreun ajutor real.

Într-o noapte deosebit de grea, Ioana s-a trezit stând pe podeaua băii cu Clara în brațe, încercând să o liniștească în timp ce plângea inconsolabil. Ana era în camera ei, zvârcolindu-se în somn.

Ioana se simțea complet singură și copleșită. Nu și-ar fi imaginat niciodată că va fi atât de greu. Îi era dor de Andrei disperat și dorea ca el să fie acolo pentru a împărți povara.

Până la sfârșitul săptămânii, Ioana era fizic și emoțional epuizată. Copiii începeau încet-încet să se recupereze, dar ea simțea că îmbătrânise ani în doar câteva zile.

Când Andrei s-a întors în sfârșit acasă, era încă slăbit dar pe cale de vindecare. A îmbrățișat-o strâns pe Ioana, simțind povara care căzuse asupra ei.

„Îmi pare atât de rău că ai trebuit să treci prin asta singură,” a spus el, cu vocea plină de regret.

Ioana a dat din cap, lacrimile curgându-i pe față. „Am făcut ceea ce am crezut că este cel mai bine,” a spus ea încet. „Dar a fost atât de greu.”

În timp ce stăteau împreună pe canapea, privindu-și copiii jucându-se liniștiți, amândoi au realizat că uneori chiar și cele mai bine puse la punct planuri pot da greș. Și în acele momente, tot ce poți face este să te ții tare și să speri la zile mai bune.