„Când Legăturile de Familie Sunt Umbrite de Lăcomie”

Îmi amintesc acea zi foarte clar. Soarele strălucea puternic, aruncând o lumină caldă peste casa noastră mică din suburbii. Tocmai primisem o promovare la serviciu și abia așteptam să împărtășesc vestea cu mama. Am alergat în casă, inima bătându-mi de entuziasm, doar pentru a o găsi stând lângă fereastră, privind în depărtare.

„Mamă, ghici ce?” am exclamat, sperând să-i văd fața luminându-se de bucurie.

Se întoarse încet spre mine, cu ochii lipsiți de orice emoție. „Andrei depune actele de divorț,” spuse ea plat. „Acum trebuie să obținem cât mai mulți bani de la el.”

Cuvintele ei m-au lovit ca un trăsnet. Andrei era fratele meu mai mare și întotdeauna fusese stâlpul familiei noastre. El era cel care avea grijă de noi când tata ne-a părăsit, cel care lucra două slujbe pentru a ne asigura mâncare pe masă și un acoperiș deasupra capului. Și acum, mama vorbea despre el ca și cum ar fi fost doar un cont bancar.

„Mamă, despre ce vorbești?” am întrebat, cu vocea tremurând.

Oftă și se întoarse din nou spre fereastră. „Avem nevoie de bani, Ana. Fratele tău are destui, iar acum că divorțează, avem ocazia să ne luăm partea.”

Nu-mi venea să cred ce auzeam. „Dar mamă, el este familia noastră. Cum poți să te gândești la așa ceva?”

Mă privi cu o privire rece și calculată. „Familia este importantă, Ana, dar la fel este și supraviețuirea. Avem nevoie de acei bani.”

Am simțit un nod în stomac. Aceasta nu era mama pe care o cunoșteam. Mama pe care o cunoșteam era bună și iubitoare, întotdeauna punând familia pe primul loc. Dar acum, părea că tot ce conta pentru ea erau banii.

În următoarele săptămâni, lucrurile s-au înrăutățit. Mama devenise obsedată de procedurile de divorț ale lui Andrei, vorbind constant despre cât de mulți bani ar putea obține de la el. Chiar a implicat-o și pe sora mea mai mică, Maria, care părea prea dornică să meargă pe urmele ei.

„Maria, nu poți fi serioasă,” i-am spus într-o seară în timp ce stăteam în sufragerie.

„De ce nu?” răspunse ea cu un ridicat din umeri. „Andrei are destui bani. Nu e ca și cum ar avea nevoie de toți.”

„Dar el este fratele nostru,” am insistat. „Ar trebui să-l sprijinim, nu să profităm de el.”

Maria dădu ochii peste cap. „Ești atât de naivă, Ana. Așa funcționează lumea. Trebuie să ai grijă de tine.”

Am simțit un val de tristețe realizând că familia mea se destramă. Legăturile care ne țineau odată împreună erau rupte de lăcomie și egoism.

Pe măsură ce procedurile de divorț se prelungeau, mama și Maria deveneau din ce în ce mai nemiloase în urmărirea banilor lui Andrei. Au angajat avocați, au scos la iveală murdării despre fosta lui soție și chiar au încercat să-l manipuleze pentru a le da mai mult decât partea lor corectă.

Am încercat să stau cât mai departe posibil, dar era greu să-mi văd familia destrămându-se sub ochii mei. Andrei devenise distant și retras, abia vorbind cu noi. Puteam vedea durerea din ochii lui de fiecare dată când se uita la mama și Maria, și asta îmi frângea inima.

În cele din urmă, mama și Maria au obținut ceea ce doreau. Au reușit să stoarcă o sumă semnificativă de bani de la Andrei, dar prețul a fost mare. Familia noastră era distrusă iremediabil. Andrei s-a mutat și a tăiat orice legătură cu noi, lăsând un gol imens în viețile noastre.

Adesea mă gândesc la acea zi când am alergat în casă plină de entuziasm, doar pentru ca lumea mea să fie răsturnată. Aș vrea să mă pot întoarce și să schimb lucrurile, dar știu că asta este imposibil. Tot ce pot face acum este să încerc să adun bucățile și să merg mai departe, chiar dacă cicatricile vor rămâne mereu.